Într-o industrie cinematografică românească în care mulți spectatori și-au pierdut răbdarea și încrederea, criticând serialele locale și spunând apăsat că „nu sunt ca afară”, încep să apară, din ce în ce mai vizibil, producții care contrazic exact acest discurs. Sunt proiecte curajoase, asumate, care demonstrează că și la noi se pot spune povești puternice, bine construite, cu miză emoțională și estetică. Iar în spatele lor se află oameni care cred, încăpățânat și constant, că lucrurile se pot face bine și aici.
Unul dintre ei este Anghel Damian, regizor și showrunner, un nume tot mai prezent în peisajul serialelor românești din ultimii ani. Cu o carieră construită pas cu pas, cu multă muncă și fără scurtături, Anghel Damian a ales să rămână și să creeze într-o industrie dificilă, în care lipsa banilor este adesea confundată cu lipsa talentului. Dincolo de proiectele sale, este tată și partener, iar echilibrul dintre viața personală și munca intensă din spatele camerelor pare să fie una dintre cele mai mari provocări ale sale.
Cel mai recent proiect pe care îl semnează, Cei trimiși, este primul thriller polițist românesc cu accente paranormale, lansat pe VOYO. Serialul propune o poveste tensionată, cu o investigație care îmbină realul cu inexplicabilul, personaje bine conturate și o atmosferă care te ține în alertă de la un episod la altul. Considerat deja un punct important în evoluția serialelor românești, Cei trimiși vine ca o dovadă că producțiile locale pot ridica ștacheta și pot provoca publicul.
La lansarea serialului, am stat de vorbă cu Anghel Damian despre cum a pornit ideea acestui proiect, cum a fost procesul de lucru, ce presupune să faci un serial de gen în România și ce sacrificii personale a implicat un an întreg de muncă intensă. Am discutat despre industria de film de la noi, comparațiile inevitabile cu „afară” și despre ce îl motivează să meargă mai departe, în ciuda tuturor limitărilor.
De unde a pornit totul. Așa a luat naștere Cei trimiși
Femeia.ro: Felicitări pentru serial Cei trimiși. În primul rând, cum a luat naștere, de unde a pornit?
Anghel Damian: A pornit de la niște scriitori minunați, Cătălin Rotaru și Gabi Șarga, care au avut acest proiect ca un copil al lor. Ei și‑au pus toată creativitatea în acest proiect și, în momentul în care am primit aceste pagini să le citesc, mi‑am dat seama că este un proiect care are potențialul de a schimba fața streamingului de ficțiune românească.
Și așa a pornit pentru mine această poveste. După care, bineînțeles, au fost foarte multe zile și nopți de lucru, atât în pre-producție, cât și în filmare și post-producție, zile în care a trebuit să îl așezăm creativ pentru facerea lui în condițiile noastre.
Suspans, paranormal și emoție: ce simți când urmărești Cei trimiși
Femeia.ro: Cum ai descrie tu starea generală a acestui serial?
Anghel Damian: Este un serial care te intrigă și te tensionează în același timp, cu momente foarte puternice de emoție, pentru că, existând acest filon paranormal, bineînțeles că sunt foarte multe întrebări care îți vin în minte și fiecare episod reușește să‑ți anuleze potențialele răspunsuri pe care ți le‑ai dat după vizionarea precedentului episod.
Dar, pe lângă filonul paranormal, există și un filon uman care e absolut necesar într‑un serial de gen, un filon uman foarte puternic. Personajele noastre trec prin experiențe relatable, prin care spectatorii se pot recunoaște sau, dacă nu se recunosc, pot face acest transfer emoțional către personaje și să înțeleagă ce simt și ce trăiesc personajele pe care le văd.
Anghel Damian, mesaj pentru publicul din România: „E o realitate pe care trebuie să o cunoască. Când compară un serial din afară, se fac aceleași comparații ca și cum ai face la sport”
Femeia.ro: Am citit o declarație în care spuneai că a trebuit să munciți mai mult pentru a acoperi ceea ce alții au mai ușor prin intermediul banilor. Ce le-ai transmite celor care încă zic că nu avem filme ca afară, că nu mai avem actori?
Anghel Damian: Eu le pot face o explicație foarte succintă a diferenței dintre ce facem noi și ce fac cei de afară. Și diferența nu e deloc una de talent sau de creativitate, întotdeauna este o diferență de bani. Pentru că ai bani, ai timp. Ai timp să gândești anumite lucruri. Noi ne raportăm la o piață românească, nu ne raportăm la o piață internațională încă.
Și atunci, în piața românească, astea sunt bugetele maximale pe care le putem avea. Este ceva firesc, nu ne plângem. Când compară un serial din afară, se fac aceleași comparații ca și cum ai face la sport: între Real Madrid și FCSB. Te gândești, e firesc ca FCSB să bată Real Madrid? FCSB are un buget de 10 milioane, Real Madrid are de vreo câteva miliarde. Dacă se întâmplă, e un miracol. Eu cred că noi, în cinematografie, suntem mai aproape să batem serialele lor decât e FCSB să bată Real Madrid. Și aici o spun ca un fan FCSB‑ist.
Două ore de somn pe noapte: prețul unui serial românesc
Femeia.ro: Tu, personal, ce sacrificii ai făcut ca acest serial să vadă lumina zilei?
Anghel Damian: Acum știi cum e, nu vreau să mă victimizez sau să zic „Doamne, ce sacrificii!”. Evident că noi, ca să facem aceste seriale, muncim mult mai mult decât muncesc profesioniștii din alte țări. Pentru că nu există anumite lucruri. Există un timp minimal în care poți să faci un lucru de calitate.
Noi, de cele mai multe ori, trebuie să ne dăm peste cap și să comprimăm cât mai mult acest timp în niște lucruri pe care, dacă le‑am povesti altora care fac în afară, ar crede că nu e adevărat.
Probabil singurul sacrificiu, dar nu‑mi place cuvântul neapărat, ar fi efectiv două ore de somn pe noapte. Adică asta aș putea să zic, că două ore de somn pe noapte, pentru aproape un an întreg de lucru, este ceva… ?
