Ba e albă!
Prima mireasă care a optat, cu îndrăzneală, pentru alb, a fost Mary, Queen of Scots, în 1559, la nunta ei cu Delfinul Franţei. De ce cu îndrăzneală? Pentru că reginele Franţei alegeau, prin tradiţie, albul drept culoare a doliului.
Motivul pentru care, până la acea dată, albul displăcea, ca dominantă a rochiei de nuntă, era faptul că un costum alb era, în mod obligatoriu, considerat fragil, perisabil, uşor de distrus în timpul petrecerilor de nuntă. O rochie scumpă şi delicată, la care mireasa ar fi trebuit să renunţe imediat după căsătorie şi, ca urmare, o investiţie nerentabilă din partea familiei.
Ba e neagră!
După bravada Mariei Stuart de la jumătatea secolului al XVI-lea, albul a pierdut, însă, din nou, vertiginos teren în favoarea rochiei negre – o alegere austeră, dar elegantă, care venea bine pe orice tip de siluetă. În plus, regina cu spectaculoasa rochie albă nu avusese o soartă tocmai fericită.
Cu dantelă…
Aşa că a fost nevoie de o altă regină, şi ea extravagantă în alegerile ei, pentru a restabili supremaţia rochiei albe în rândul toaletelor matrimoniale. Cunoscută pentru că a dat, literalmente, titulatura unei epoci impregnate până în unghii de puternica ei personalitate, Regina Victoria a ales albul pentru nunta ei cu Prinţul Albert de Saxa Coburg-Gotha, din 1840. Şi, mai mult decât atât, a insistat ca în rochie să fie incorporate fragmente de dantelă de Honiton, preferata ei.
Rochia simplă cu dantelă, elegantă şi impunătoarea prin puritatea ei cromatică, s-a dovedit epatantă şi a devenit, în scurt timp, o veritabilă normă socială, culoarea fiind asociată imediat cu întreg registrul de valori pozitive ale secolului al XIX-lea şi nu numai.
Până la genunchi, cu trenă…
Coco Chanel va reinventa clasica rochie de mireasă victoriană în formula unei rochii de dantelă albă, până la genunchi, însă cu trenă. Succesul noii siluete e imediat, iar mireasa se redefineşte vestimentar definitiv.
Urmează, evident, nunţile iconice care, una după alta, marchează câte o decadă sau două cu o rochie albă imposibil de ignorat. De la nunta lui Grace Kelly cu Prinţul Rainier de Monaco la cea a lui Lady Diana Spencer cu Prinţul Charles al Marii Britanii.
Verde, violet și alb-roz?
Rochia verde a lui Liz Taylor la nunta ei cu Eddie Fisher, din 1959, cea de mătase violet a Ditei von Teese (semnată Vivienne Westwood), cea alb-roz a lui Gwen Stefani (o creaţie a lui John Galliano) sunt tot atâtea momente care rup monotonia alegerii monocrome şi în care albul canonic pierde teren.
Albul câștigă
Dincolo de aceste nunţi-statement, rochia albă, fie ea un text politic, o declaraţie financiară, spirituală sau, pur şi simplu, de fashion, suceşte în continuare minţi şi gâturi, taie respiraţia, impune, cucereşte şi fascinează cu la fel de multă uşurinţă şi în trepidantul şi versatul secol XXI.
