Sau, popular spus, grasimile, sunt substante a caror origine poate fi atat animala, cat si vegetala. Acestea sunt grasimi (carne, mezeluri, peste, unt, ulei, branzeturi).
Unele dintre ele pot mari colesterolul (carne, lactate), altele, dimpotriva, contribuie la scaderea lui (uleiul de masline). Lipidele sunt necesare in alimentatie pentru ca ele contin numeroase vitamine: A, D, E, K, dar si acizi grasi esentiali, dar asta nu inseamna ca avem liber la prajeli si carne grasa, ci doar la uleiuri!
Surse de lipide: carne de oaie, vaca, pasare, cal, porc, iepure, peste, mezeluri, crab, crevete, langustina, langusta, ou, unt, branzeturi, uleiuri, margarina.
Fibrele (celuloza)
In aceasta categorie intra toa te legumele verzi (salate, andive, praz, spanac, fasole verde), dar si unele legume uscate, fructe si cerealele in stare bruta, care contin fi bre in mare cantitate. Trebuie sa fi e consumate frecvent, deoarece insuficienta lor duce la carente grave.
Surse de fibre – conopida, varza acra, fasole verde, praz, anghinare, ardei gras, andive, ciuperci, napi, fructe, legume uscate, sparanghel, salata verde, spanac, vinete, rosii, dovlecei, telina, varza.
Numite si carbohidrati – sunt principalele surse de „carburant” pentru organism. Aceasta energie este stocata de organism sub forma glicogen, in muschi si in ficat.
Glucidele sau hidratii de carbon sunt substante care se vor transforma in glucoza. Glicemia reprezinta procentul de glucoza din sange. Dupa consumarea unor glucide, glicemia creste, apoi urmeaza secretarea insulinei de catre pancreas, glicemia scade, iar glucoza patrunde in celule si glicemia revine la normal.
Exista insa glucide „bune” (cu indice glicemic scazut) si glucide „rele” (cu indice glicemic ridicat). Consumarea glucidele rele provoaca o crestere mare a glucozei din sange, e cazul zaharului, dar si cazul fainii albe, orezului alb sau alcoolului, precum si cartofului si porumbului. Glucidele bune provoaca o crestere redusa a glucozei din sange.
Surse de glucide: faina, paine, biscuiti, orez, cartofi , paste, gris, fasole uscata, mazare, morcovi, miere, alcool, porumb, fructe. Exista si alimente numite glucido-lipidice, ce contin mari proportii din ambele elemente: laptele, nucile, alunele, arahidele, migdalele, creierul, ficatul, soia, pastele, oul, nuca de cocos, ciocolata, zaharul, maslinele.
Glucide bune: cereale brute (grau, ovaz, orz), faina bruta, paine integrala, paine de secara, integrala, paine cu tarate, orez integral, paste din faina integrala, germeni de grau, fructe, telina, nap, muguri de bambus, inima de palmier, vinete, dovlecei, castraveti, rosii, ridichi, ciuperci, varza, conopida, fasole verde, praz, ardei gras, salata verde, spanac, fasole uscata, ciocolata minimum 60% cacao.
Glucide rele: zahar din trestie, zahar din sfecla, zahar brun nerafinat, miere, sirop de artar, dulciuri, melasa, dulceturi, jeleuri, inghetata de frisca, bauturi dulci, faina rafinata, prajituri din faina alba si zahar, briose, biscuiti, foietaje, sufleuri, paste albe, cereale, fulgi de porumb, orez alb, amidon din cartofi, morcovi, porumb, gris, amidon, alcool, in special distilat, pizza.
Alimentele obisnuite din dieta noastra zilnica au un anumit numar de elemente organice – proteine, lipide, glucide, dar si saruri minerale, vitamine, apa si fibre.
Si cu toate astea, exista alimente catalogate ca facand parte dintr-o categorie sau alta. Asta inseamna ca procentul elementului organic respectiv se regaseste in aliment intr-o cantitate covarsitoare! Dar sa le luam pe rand.
Proteinele
Sunt indispensabile organismului si nu ingrasa. Ele sunt o veritabila sursa de energie, insa ajuta si la constructia celulara si la producerea anumitor hormoni.
Proteinele sunt substante care se afla in numeroase alimente de origine animala si vegetala: carne, peste, oua, lactate si leguminoase (soia, migdale, alune, cereale integrale). Ideal este sa mancam atat proteine vegetale, cat si de origine animala.
Zilnic, un copil are nevoie de 60 g de proteine, un adolescent de 90 g, un barbat de 70 g si o femeie de 55 g. Un regim alimentar sarac in proteine poate avea grave consecinte asupra organismului, respectiv atrofierea muschilor, ofilirea pielii si scaderea energiei.
