Am văzut raiul florilor! Era o duminică de aprilie, pe la opt dimineața, cu un soare crud, un cer albastru și un pic de geruleț. Abia ajunsesem în Olanda de câteva ore, dar prietenii noștri olandezi, ghizi responsabili, au spus: „Neapărat dis-de-dimineață!”.
Eram cam adormită, recunosc, și abia dacă am văzut drumul, vreo 30 km de Haga, spre Amsterdam. Odată ajunși la destinație, m-am mai dezmeticit, uimită de parcarea imensă pe care o crezusem un câmp nevinovat.
Grădina de legume
Când am intrat în parcul cu lalele, m-am trezit de tot. Nu neapărat din pricina domnișoarei cu văl și rochie grea din catifea care veselă nevoie nevoie mare încerca să mă convingă de ceva ce nu pricepeam (mai târziu am aflat că nu voia decât să ne explice unde se vând răsadurile și sermințele). Ci din pricina unei alei imense cu lalele înflorit-îmbobocite, câte nu văzusem în toată viața mea. Era doar aleea de intrare în Keukenhof, cea mai mare grădină de flori din lume, locul unde cresc milioane de lalalele printre alte milioane de fire de flori de primăvară, Raiul Florilor, Raiul Lalelelor. Mi s-a explicat scurt, după ce am reușit să închid gura, ce înseamnă Keukenhof: domeniul bucătăriei. Hotărât, e ziua rămânerii cu gura căscată. Adică?, întrb. Adică aici era un castel, mă rog, mai este, dar nu chiar ca în secolul XV, Castelul Teylingen, iar raiul de care povestesc era atunci grădină de legume, de unde se aproviziona Jacoba de Bavaria.
Castelul grădinii
După ce câteva sute de ani au crescut pe-acolo cepe, salate și ce-or mai fi fost de-ale gurii, din 1840, castelanii au comandat un parc. Cu lalele. o sută de ani mai târziu, primarul din Lisse, parcul intrase în proprietatea orașului, a organizat o expoziție florală, pentru cultivatorii din toată Europa. De atunci, Parcul Keukenhof se deschide în ultima săptămână a lui martie și se închide spre sfârșitul lui mai. 32 de hectare pe care înfloresc milioane de lalele. Și narcise, și zambile, și tot felul de alte flori. 32 de hectare pe care se află un lac imens, o moară aproximativ funcțională, cu restaurante, cafenele, expoziții de artă, locuri de joacă.
Furia bulbilor
Chestia cu lalelele, poveste lungă și foarte complicată, ar putea fi rezumată totuși în câteva fraze. Cum a ajuns Olanda Țara Leleleor? Din întâmplare, datorită boomului economic al celei mai importante flote comericale din Europa din sec XVII.Laleaua este originară din Turcia și, oricât ți s-ar părea de ciudat, este și emblema țării cu pricina. Bulbii au ajuns întâmplător în Amsterdam, prin Anvers, pe vapoarele care aduceau marfă din Constantinopol. Primul document care povestește despre cultivarea lalelei în Olanda provine de la Grădina Botanică din Leiden. Mai întâi, negutorii și-au dorit să fie la modă, mai apoi, bancherii au început să speculeze, lucrurile au sfârșit prin a se ajunge ca anumite spoiuri, mai arare, să fie mai scumpe decât casele. Au ajuns să fie tranzacționați la bursă. Furia cuprinsese toată Olanda. Din fericire, curând a rămas doar pasiunea și câmpurile de lalele.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.16/23.04.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Aurelian Dumitrescu
