Un băiețel pasionat de super-eroi își va îngroșa vocea când va intra în pielea personajului său pentru a transmite mai multă forță (este posibil să se și încrunte pentru a părea mai hotărât și de neînvins). O fetiță care se joacă cu păpușile sau are o păpușică-bebeluș își va subția vocea (se poate să observi același lucru când copilul se joacă cu frățiorul sau surioara mai mică). Pe un ton vorbește cu prietenii și colegii de grădiniță, pe un alt ton, „de om mare”, cu un adult sau cu educatoarea, deoarece dorește să fie crezut și luat în serios. Când copilul tău are secrete și vrea să ți le dezvăluie, folosește o voce joasă și șoptită, iar când începe să-ți spună o poveste, vei observa că încearcă să imite tonul unui povestitor.
Prin ton, copilul își adaptează discursul situației
Acest element reprezintă o nouă etapă în dezvoltarea copilului și indică faptul că este suficient de matur pentru a-și da seama ce tip de discurs este potrivit într-o anumită situație și pentru a-l folosi, așa cum vede în jur.
IDEE Poți să încerci să te folosești de această abilitate nou-dobândită de copil pentru a înlocui ridicatul vocii. În loc să ridici tonul sau să strigi la copilul tău pentru a accentua o idee și pentru a te asigura că te-ai făcut înțeleasă, vorbește rar și cu o voce joasă. Copilul va sesiza diferența de ton și va deveni atent deoarece aceasta îi indică faptul că este vorba de ceva diferit de discursul tău de zi cu zi.
Foto: Guliver/ Thinkstock
Scris de Echipa Femeia
SHARE
