În lumea filmului, și a vieții, unele femei ajung rapid etichetate ca fiind „prea mult”, „neplăcute” sau „exagerate”. Ele sunt personajele care, de cele mai multe ori, ne-au enervat inițial, dar care, privind în urmă cu mintea de acum, au avut de fapt dreptate și ne-au oferit lecții despre putere, identitate și autenticitate.
Personaje feminine din filme pe care este posibil să nu le fi plăcut de la început
Femeile din filme ne provoacă, ne enervează, dar ne și invită să vedem lumea dintr‑un unghi diferit. În spatele fiecărei reacții puternice se ascunde un adevăr despre cine suntem și ce așteptări avem de la femei.
Election (1999) – Tracy Flick
Uneori ambiția unei femei e pedepsită mai dur decât ambiția unui bărbat. Așa se întâmplă și în Election cu Tracy Flick, o elevă extrem de determinată să câștige alegerile școlare. Pe mulți i-a enervat, pentru că părea o competitivă excesivă, dar adevărul e că Tracy demonstrează că a fi inteligentă, hotărâtă și concentrată pe obiectivele tale poate părea „prea mult” într-o lume care încă preferă confortul unui rol feminin mai convențional.
Personajul ei a fost construit ca o figură complexă care nu se potrivește cu stereotipurile tradiționale despre fete cuminți și docile și astfel ne provoacă să ne întrebăm de ce respingem ambiția atunci când o vedem într‑o femeie.
Fatal Attraction (1987) – Alex Forrest
Când Fatal Attraction a apărut, multe privitoare au considerat că Alex Forrest e „nebuna obsesivă” din poveste. Dar dacă privim dincolo de furia evidentă, povestea ei relevă o realitate dureroasă despre modul în care societatea tratează femeile rănite afectiv, ignorând adesea sentimentele lor profunde și validând reacții emoționale doar atunci când sunt suficient de dramatice. În esență, Alex nu e caricaturală fără motiv, ci simbolizează o furie neascultată, o reacție la o lume în care dorințele și nevoile femeilor sunt trecute cu vederea.
Bring It On (2000) – Isis
Bring It On poate părea o comedie adolescentină despre majorete, dar personajul Isis ne oferă o lecție mai profundă despre dreptate și recunoaștere. Ea este acuzată că „strică spiritul echipei”, dar de fapt ridică o problemă reală: munca și creativitatea echipei ei sunt preluate fără merit de alții. În viața reală, femeile talentate sunt mult prea des ignorate sau penalizate pentru că îndrăznesc să pună întrebări incomode despre cine primește recunoașterea. Isis are dreptate să observe, să protesteze și să lupte pentru ceea ce consideră corect.
The Devil Wears Prada (2006) – Miranda Priestly
Câți nu s‑au plâns de șefa dură din The Devil Wears Prada? Dar dacă ne oprim un moment să privim mai atent, vedem o femeie extrem de bună la ceea ce face. Criticii de film observă că interpretarea ei reflectă o profesionista exigentă care își cunoaște valoarea și își cere respectul cuvenit, chiar dacă modul în care o face pare uneori rece sau dur. În mod paradoxal, privirile critice asupra ei ne arată cât de puțin înțelegem noi realitățile unor cariere de top, în care standardele ridicate sunt esențiale pentru excelență.
Mean Girls (2004) – Regina George
Mean Girls aduce în prim plan dinamici sociale pe care multe dintre noi le-am întâlnit în școală sau la locul de muncă. Regina George și grupul ei – privite inițial ca simple „fete rele” – ne arată cum funcționează jocurile de putere, presiunea socială și manipularea în comunități în care toți vrem să fim acceptați. Filmul a devenit un reper cultural în parte pentru că recunoaște că uneori comportamentul „enervant” e o reacție la așteptări și presiuni de neîndeplinit.
Frozen (2013) – Anna
Și dacă trecem dincolo de personaje „realiste” spre animații iubite, Anna din Frozen poate părea uneori exagerat de optimistă sau impulsivă. Totuși, ceea ce o animă este o dorință sinceră de conexiune și loialitate față de sora ei, dar și curajul de a-și urma inima chiar și atunci când lumea o subestimează. Această combinație de vulnerabilitate și determinare e reală și umană, ne învață că sensibilitatea nu e un defect, ci o forță.
