Profită de puterea vindecătoare a plantelor de a scădea sau a regla cantitatea de glucoză din sânge!
Când, în urma analizelor de sânge făcute pe nemâncate, nivelul zahărului iese peste limitele normale, starea se numește hiperglicemie și poate fi vorba de un diabet incipient. Iată câteva plante de folos în prevenția și tratarea hiper-glicemiei, precum și câteva sfaturi de utilizare, pentru a beneficia cât mai mult de proprietățile lor.
Afin
(Vaccinium myrtillus)
Este numit insulină vegetală pentru rolul său puternic hipoglicemiant. În plus, are acțiune astringentă, antibacteriană și vermifugă.
Eficient: sub formă de pulbere obținută din părţile aeriene, care se macină fin cu râşniţa, apoi se cern. Efectul ei sporește când este combinată în părți egale cu pulbere de anghinare şi frunze de dud (alb sau negru).
Administrare: o linguriţă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă 10-15 minute, apoi se înghite cu apă. După 30 de minute, poți mânca.
Precauții: pulberea de afin scade mult glicemia. De aceea, diabeticii insulinodependenți trebuie să înceapă cu o doză mică (două lingurițe pe zi), crescută treptat la maximum patru lingurițe.
Dud
(Morus alba și Morus nigra)
Nu se cunoaște principiul activ care scade glicemia, dar studiile au scos la iveală eficiența acestei plante în tratarea tuturor formelor de diabet.
Eficient: sub formă de pulbere. Rezultate bune se obţin prin asocierea în proporţii egale cu afin, brusture, păpădie, anghinare. Și infuzia are proprietăţi antidiabetice. Se prepară din două linguriţe de frunze mărunţite la 250 ml de apă clocotită.
Administrare: ia câte o linguriţă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Ține sub limbă zece minute, apoi înghite cu apă. Pentru formele de diabet ușoare, consumă zilnic 2-3 căni de infuzie. În primele zile de tratament, glicemia scade cu 20%.
Precauții: în cazul diabeticilor aflați sub tratament, administrarea trebuie supravegheată de medic, fiind necesară ajustarea dozelor.
Citește și: Ce inseamna si cum poti rezolva glicemia instabila?
Păpădie
(Taraxacum officinale)
Are acțiune de purificare generală a organismului. Este bine tolerată în cure de lungă durată în hiperglicemie, hipercolesterolemie, este un bun tonic digestiv, hepatic și pancreatic. În plus, are efect diuretic.
Eficientă: sub formă de pulbere, infuzie (două lingurițe de plantă la o cană de apă) sau decoct concentrat (pui două lingurițe de plantă la o cană de apă și lași să fiarbă zece minute). Frunzele proaspete se consumă și ca atare, sub formă de salată.
Administrare: pulbere – câte o linguriță cu 15 minute înainte de fiecare masă; infuzie – două căni pe zi; decoct concentrat – o lingură din patru în patru ore.
Precauții: dacă ții o cură cu tije proaspete, nu consuma mai mult de cinci pe zi. Sucul lăptos provoacă intoxicații care se manifestă prin greaţă, vomă şi tulburări de ritm cardiac.
Anason
(Pimpinella anisum)
Crește spontan în bazinul Mediteranei, dar la noi e plantă de cultură în sudul țării. Este numit popular anason stelat, semințele lui parfumate îl fac un condiment apreciat, dar și un eficient remediu terapeutic. Printre acţiunile principale sunt cele diuretice, antispastice, colagoge şi de stimulare a secreţiilor gastrice. De asemenea, are efect antibacterian și antiinfecțios.
Eficient: sub formă de infuzie, preparată dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Acoperă pentru 10 minute, după care strecori. În diabet, anasonul și-a dovedit eficiența și ca pulbere. Aceasta o obții prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea a seminţelor plantei. Dacă sunt proaspete, le poți mesteca direct, fără a le măcina, pentru a obține efect maxim.
Administrare: bea fracţionat infuzia înaintea meselor principale. Dacă alegi pulberea, ia câte o jumătate de linguriță de 2-3 ori pe zi. Două luni de tratament pot scădea valoarea glicemiei cu mai bine de 30%.
Precauții: nu consuma semințe vechi – acestea pot deveni toxice. De asemenea, consumă cu prudență preparate din anason dacă suferi de ulcer gastrointestinal sau colită.
Citește și: Glicemia scazuta te face nervoasa
Anghinare
(Cynara scolymus)
Pe lângă acțiunea benefică asupra ficatului și a vezicii biliare, anghinarea are efecte antitoxice, hipoglicemiante și de normalizare a valorilor colesterolului.
Eficientă: sub formă de infuzie combinată, preparată dintr-o linguriţă de părţi aeriene uscate şi mărunţite, peste care pui 125 ml de apă plată. Lasă opt ore la macerat, apoi filtrează. Păstrează maceratul, iar planta rămasă opărește-o cu 125 ml de apă, infuzează 30 de minute, filtrează și lasă la răcit. La final, amestecă cele două extracte.
Administrare: zilnic, 1-2 căni de infuzie combinată, pe stomacul gol. Sau sub formă de pulbere, cu 15 minute înainte de fiecare masă principală.
Precauții: nu se recomandă tratamentul pe termen lung, fiindcă planta este foarte amară şi greu de suportat, dar și pentru că diminuează apetitul și produce tensiune nervoasă.
Brusture
(Arctium lappa)
Este unul din cele mai folosite leacuri. Planta calmează durerile intestinale, dar este și un bun astringent. Grație puterii detoxifiante, rădăcina de brusture este recomandată în tulburări metabolice (previne diabetul, reglează glicemia), toxiinfecții alimentare, afecțiuni renale, hepatice, biliare. Planta reglează secreţiile, împiedică infecţiile şi înmulţirea microbilor și, prin diureza pe care o produce, este leac în numeroase afecțiuni digestive.
Eficient: sub formă de infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită, lăsată acoperită 10 minute. Tinctura se face din 50 g de rădăcină (de preferință, proaspătă) spălată şi mărunţită la 250 ml de alcool alimentar de 70 de grade. Aceasta trebuie lăsată acoperită 15 zile la temperatura camerei, dar agitată de mai multe ori pe zi, apoi strecurată și pusă la rece în sticlă mai mică, închisă ermetic.
Administrare: bea 3 ceaiuri pe zi, după mese. Din tinctură ia câte 1 linguriţă diluată în 100 ml de apă, de 2-3 ori pe zi. Se poate lua timp îndelungat.
Precauții: partea cea mai toxică a plantei este rădăcina, care conține un ulei esențial ce poate provoca tulburări digestive, transpiraţii, nefrite, dar acestea încetează după ce nu se mai foloseşte planta. Brusturele nu se recomandă în asociere cu medicamente la care este contraindicat consumul de alcool, în sarcină, alăptare, gastrită hiperacidă, ulcer gastric sau duodenal.
Citește și: Alimente ideale la cina
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.nr.44/06.11.2014
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: Fotolia