Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Cuplu > Era gelos pentru ca ma trada!

Era gelos pentru ca ma trada!

gelozie

Simţeam linişte şi eliberare cu fiecare rugăciune spusă şi cu fiecare lacrimă căzută.

Nu am crezut niciodată că gelozia soţului era de fapt semnul nestatorniciei lui. La orice pas făcut, primeam reproşuri, iar la fiecare mişcare, eram mustrată. Am aflat apoi de ce era atât de gelos.

După 18 ani de căsnicie, când telefonul mobil a devenit obiect de joacă pentru cei mici, am descoperit că acela care înşela era el. Totul a început în ziua în care a primit un apel la care nu a răspuns, motivând că îl caută un amic insistent cu care nu vrea să vorbească. Mi s-a părut puţin suspectă nu scuza, ci expresia feţei lui. Am văzut apoi că telefonul primit de la prietenul Cosmin era de fapt un apel privat.

Bănuielile s-au adeverit

De câteva luni, atitudinea lui faţă de mine se schimbase, simţeam că de data asta cea geloasă ar trebui să fiu eu şi nu fără motiv. Nu mai ţinea telefonul la vedere, termina de fiecare dată minutele din abonament, nu-i mai ajungeau de la o lună la alta, deşi pe mine nu mă suna deloc. Pentru că suspiciunile mele se înteţeau, am alocat numărului de telefon un cont pe internet. Aşa am aflat că numărul cel mai apelat şi cu cele mai lungi convorbiri, uneori peste 40 de minute, era al bunei mele prietene care ne vizita tot timpul şi pe care o ajutasem de fiecare dată când a avut nevoie.

Am simţit că mă sufoc

Am început să tremur, îmi doream să nu mai exist pe pământ, să dispar chiar în acea clipă. Mama are pareză în urma unui accident vascular, tata este cardiac, iar fratele meu a plecat de ceva vreme în America – aşadar, alt sprijin nu-mi rămânea în afară de familia lui. Le-am povestit totul cu lux de amănunte şi n-am primit în schimb decât reproşuri, care m-au doborât mai tare. Mi-au spus că eu singură îmi stricam casa dacă aveam să divorţez. Oare de ce? Pentru că am aflat? Fiindcă nu puteam să accept să fiu înşelată?

Am continuat să fac pe detectivul

Am înregistrat două convorbiri pe care când le-a auzit și nu a mai avut cum să nege. Din acel moment, au urmat trei ani de suferinţă, enorm de grei pentru mine. Am slăbit într-o lună de la 64 la 52 kg, atât de brusc, încât mi-era greu să mă ţin pe picioare. Nu a vrut nici să divorţeze, nici să renunţe la aventură, asta până când ea şi-a găsit pe altcineva.

Ce nu te omoară te ridică

Pe lângă tratamentul pe care îl făceam (aveam căderi de calciu, eram depresivă), am început să merg mai des la biserică, să fac rugăciuni zilnic acasă, iar miercurea şi vinerea posteam. Dumnezeu mi-a dat putere să merg mai departe, să comunic iarăşi cu cei din jur, să-mi recapăt încrederea. Gândul meu este de a vă îndemna să vă apropiaţi mai mult de Dumnezeu, fiincă el bate la uşa sufletului şi ştie exact ce avem nevoie şi cât putem duce. (Mihaela)

Poveste trimisă de o cititoare și publicată în nr.36/2014 al revistei Femeia de azi.

Foto: © olly – Fotolia

 

 


Lasă un răspuns

Sus