Ne place sau nu ne place, macar o data pe an ajungem la „o partida” fara orgasm la final. Si-atunci e de la sine inteles ca ne suntem noua insene datoare ca sa obtinem din asta un maximum de profit. Care maximum de profit poarta un nume neaos romanesc – testul si Babes, si Papanicolau.
Sau, mai stiintific, examenul cito-vaginal. De ce? Fiindca acest test poate identifica din vreme acele modificari celulare care ulterior pot evolua spre cancer la nivelul colului uterin. Iar „din vreme” echivaleaza cu „cu mult inainte de inevitabil” si cu „in timp util pentru tratament”. Sfatul nostru? Citeste si da mai departe!
OK, inca n-am auzit ca vreo femeie sa astepte cu nerabdare controlul ginecologic: nu cred ca exista vreo postura mai stanjenitoare decat intinsa pe spate, goala de la brau in jos si cu picioarele sprijinite in acele infernale suporturi metalice. Singurul lucru pe care ti-l doresti este sa fii lasata in pace sa numeri petele de pe tavan, ca de altceva sigur nu te simti in stare.
Dar e extrem de important pentru tine sa te simti in stare sa intelegi ce se petrece in timpul consultului, mai ales in cele cateva momente cat dureaza recoltarea unui test Babes-Papanicolau. Motivul? Desi, din anii 40, cand a fost introdus in practica medicala, testul Papanicolau a scazut cu 70% numarul deceselor prin cancer de col uterin, el nu este o metoda infailibila.
Unele studii au aratat pentru testul standard o rata de pana in 55% de rezultate fals negative, ceea ce inseamna ca ceva ar putea merge prost, fara ca testul sa identifice problema. Un alt numar de teste, chiar daca mic, se intorc la ginecolog cu eticheta „ilizibil” (nesatisfacator pentru evaluare); adica, in traducere libera, va trebui sa treci inca o data prin calvarul suporturilor.
S-o luam cu inceputul: testul consta in recoltarea, prin stergere cu un tampon, a unei probe de celule din mucoasa colului uterin. Ca sa-ti pastrezi seninatatea – manopera suna muuuult mai dureros decat se simte.
Celulele sunt trimise apoi la laborator si verificate pentru a se identifica eventualele modificari semnificative din punct de vedere diagnostic. Testul poate pune in evidenta leziunile inflamatorii nespecifice cauzate de varii forme de vaginita si poate releva unele aspecte semnificative pentru citeva dintre infectiile vaginale banale.
Dar punctul sau forte este reprezentat de identificarea acelor modificari celulare caracteristice, induse de un anume agent patogen – virusul papiloma de tip uman, care produce o infectie cu transmitere sexuala ce afecteaza pina la 85% dintre femei, intr-un moment sau altul din viata. Desi legatura dintre virusul papiloma si cancerul de col uterin a fost bine documentata, prezenta lui nu echivaleaza cu o sentinta la moarte.
De fapt, riscurile sunt mai degraba minuscule: exista peste 200 de tulpini de virus papiloma, iar majoritatea sunt absolut inofensive – doar 17 dintre ele sunt considerate a prezenta riscuri semnificative ca precursori ai cancerului cervical.
E bine de stiut ca virusul care determina aparitia verucilor genitale este dintre variantele cu riscuri minime. Mai mult, confirmarea unei infectii cu o tulpina cu risc crescut nu inseamna ca persoana respectiva va dezvolta cu certitudine un cancer – in mod surprinzator, in 99% dintre cazuri, oricare dintre tulpinile de virus dispare de la sine din organism intr-un interval de 12-18 luni.
Cancerul cervical este o boala relativ rara (in anul 2000, in Romania s-au inregistrat aproximativ 20 de cazuri la 100.000 de femei sub 65 de ani) si are o evolutie destul de lenta, uneori depasind chiar 10 ani. Totusi, 1 din 9 romance mor anual ca urmare a acestei afectiuni.
Desi majoritatea cazurilor apar la femei peste 45 de ani, in 2000 au murit din cauza cancerului de col 387 de femei sub 45, dintre care 4 tinere sub 24 de ani. Aceste date justifica din plin obligativitatea morala a fiecarei femei de a solicita efectuarea a acestui test. Mai ales ca 50% dintre cazuri au fost diagnosticate la femei care nu au facut niciodata testul Papanicolau.
|
Testul Babes-Papanicolau poate:
|
Testul Babes-Papanicolau nu poate:
|
Testul standard
Se face cu ajutorul unei spatule din plastic sau al unui betigas care seamana destul de bine cu cel pentru urechi. Acesta se plimba pe suprafata si la nivelul orificiului colului uterin, apoi se etaleaza pe o lama de microscop, iar lama se trimite la laborator pentru citire.
Dezavantajele metodei constau in faptul ca recoltarea si pregatirea lamelor pentru citire necesita o anumita abilitate (castigata prin antrenament) din partea medicului, iar celulele recoltate se pot suprapune in mai multe straturi, ingreunand citirea.
Testul standard se poate face in orice serviciu de ginecologie din tara, public sau privat, in multe dintre cabinetele de planificare familiala si in unele dintre cabinetele medicilor de familie.
Frotiul monostrat
Se realizeaza cu ajutorul unei periute care arata ca un betisor de cocktail, fiindca acesta este si scopul: dupa ce se recolteaza celulele, betisorul se introduce intr-un flacon cu un mediu special de cultura, in care se face „cocteilul”, apoi se inchide ermetic si se trimite la laborator.
Metoda are o serie intreaga de avantaje, care si justifica preturile mai mari decit ale testului standard: tehnicianul dispune de mult mai multe celule pentru citire, pe care le poate filtra, ca sa indeparteze resturile de mucus, sange etc. si sa obtina o lama mult mai usor de interpretat.
O parte din proba se poate pastra pentru identificarea unor probleme de genul infectiilor cu chlamidii si gonoree, in cazul in care testul a sugerat prezenta acestor infectii la nivelul vaginului. Acest test este accesibil in Institutele Oncologice din Bucuresti si Cluj si in cateva laboratoare private. Verifica daca medicul tau are o conventie de colaborare cu un astfel de laborator si iti poate oferi acest tip de serviciu.
Dupa recoltare, indiferent cat de mult iti doresti sa te vezi scapata, nu tasni spre usa cabinetului si libertate inainte de a stabili cu medicul cand si cum iti vei primi rezultatele. Fixeaza o noua intalnire in timp util, inainte ca rezultatele sa prinda praf pe ele sau sa fie aruncate cu ocazia curateniei de Pasti din cabinet.
Daca ti se pare ca medicul se orienteaza dupa deviza: „vestile care nu se dau sunt bune”, intelege-te cu asistenta lui sa-ti dea un semn, ca sa fii sigura ca rezultatele tale nu s-au ratacit undeva pe parcurs.
Alternativa ar fi sa afli numarul de telefon al clinicii sau cabinetului si data aproximativa la care se trimit rezultatele inapoi. La urma urmei, nimeni nu-ti poate urmari interesele mai bine decat tine insati; de ce sa nu te asiguri ca situatia iti ramane sub control?
Atunci cand primesti rezultatul, nu neglija sa pui orice intrebare care ti se pare relevanta, chiar daca testul e negativ. Inclusiv asigura-te ca stii exact cand va trebui sa-l programezi pe urmatorul. Un an de liniste trece intotdeauna mai repede decit te astepti.
De asemenea, daca afli ca va fi nevoie sa treci prin etape ulterioare de diagnostic si tratament, nu lasa totul de azi pe maine, convinge-te ca ai inteles exact despre ce este vorba si continua-ti cruciada in sprijinul propriei sanatati.
Daca in orele care urmeaza recoltarii testului simti un oarecare disconfort local sau te trezesti cu cateva picaturi de sange pe chilot, nu intra in panica, e normal. Dar daca singerarea este abundenta, apar crampe severe sau durere, contacteaza-ti medicul imediat.