Gabriela Vrabie face parte dintre acele femei care, în ciuda diagnosticului de infertilitate, n-au vrut să abandoneze. Și a reușit!
Întâmplarea a făcut să ne întâlnim pentru a-mi spune povestea cu exact o zi înainte să nască. Tânăra mămică era în culmea fericirii. După doi ani de încercări, presărați cu oboseală fizică și emoții greu de exprimat în cuvinte, minunea s-a întâmplat.
„Am început efectiv investigațiile prin octombrie 2012 și în aprilie 2013 am recurs la o inseminare artificială. Cu un rezultat negativ, din păcate“, își începe ea mărturisirea. După două luni, a urmat o fertilizare in vitro (FIV), cu un nou rezultat negativ. Ea și iubitul ei, Laurențiu, încercau de aproape doi ani să obțină o sarcină pe cale naturală, dar o endometrioză și un diagnostic de infertilitate secundară parcă le tăiaseră aripile. Dar nu au vrut să se lase învinși. Șansa le-a aprobat hotărârea și, la numai câteva zile, au întrezărit o rază de speranță… „Printr-o cunoștință comună, am aflat de domnul doctor Andreas Vythoulkas și de Clinica Genesis din Atena.“ Au mers acolo. Gabriela nu mai vrea să se gândească la acele momente. „Eram mai mult decât demoralizați amândoi, fără pic de speranță“, îmi spune cu tristețe.
Imposibilul e posibil
„De la prima vizită și de la prima discuție cu medicul, ne-a dat atâta încredere, încât eram dispusă să încep un al doilea rând de tratament a doua zi“, spune Gabriela. La sfatul doctorului, au mai așteptat o lună. În august, au început demersurile pentru următorul FIV și luna următoare au mers din nou în Atena pentru recoltare de ovocite și transfer de blastociți. „Oricâte semne de întrebare aveam, doctorul îmi spunea mereu: «O să vezi că am dreptate». Asta mă motiva! Deși poate și dumnealui o fi avut la un moment dat o îndoială. A contat mult că nu ne lăsa să simțim asta“, mai spune ea.
Transferul de blastociți a fost realizat pe 13 septembrie, ziua de naștere a Gabrielei. Medicul i-a garantat că va face tot ce îi stă în putință să fie bine. Spre finele lunii, urma testul beta-HCg pentru depistarea sarcinii. Nu a avut răbdare și, cu cinci zile înainte de programare, și-a făcut un test de sarcină. „În euforia mea, am văzut o a doua liniuță slab evidențiată. La două zile, am simțit că trebuie să mai încerc o dată. Mi s-a părut că văd a doua liniuță parcă mai pronunțată“, spune ea. Rezultatul concludent a venit însă după analiza specifică. „N-aș putea să exprim în cuvinte sentimentele pe care le-am trăit în acel moment“, mărturisește Gabriela. Reușise din prima! „Nici n-am știut să ne bucurăm. Stăteam și ne uitam amândoi la analiză și nu ne venea să credem. Auzim din povestirile altora că se întâmplă minuni, dar până nu ajungi să trăiești propria ta minune, nu ai cum să crezi în așa ceva.“
Nu a fost greu
Partea de tratament anterioară FIV-ului și toate monitorizările au avut loc în țară, sub îndrumarea medicului grec. Cât de greu a fost? „Nu m-am gândit că e obositor, știam pentru ce îndur, care îmi era scopul și punctul unde trebuie să ajungem“, explică ea. Sigur că nu au lipsit clipele de panică, dar toate greutățile la un loc le-au dat putere. „Nu știu dacă o femeie care își dorește din tot sufletul un copil și ajunge să facă un astfel de sacrificiu, atât fizic, cât mai ales psihic, se gândește cumva să renunțe.“ Recunoaște însă că ar fi fost mai sceptică dacă ar fi trecut prin mai mult de două încercări ratate. Iar ecuația nu ar fi fost completă fără susținerea partenerului. S-a bucurat de ea mai mult decât s-ar fi așteptat. „Chiar dacă suntem un cuplu de tineri necăsătoriți, am trecut prin încercarea asta ca un întreg, din prima clipă. Asta m-a ajutat foarte mult“, spune ea. Sfatul Gabrielei pentru cele care și-au pierdut speranța este să nu renunțe niciodată. „Oricare ar fi diagnosticul de infertilitate, cu sigu-ranță se va găsi o soluție!“
Început de drum
Dacă aș fi întrebat-o în urmă cu câteva săptămâni, mi-ar fi spus că va naște natural. Între timp, s-a mai gândit și a cuprins-o teama. Mi-a spus că suportă multe, nu și durerea fizică. Gabriela a ales nașterea prin cezariană. Programată duminică, fetița s-a grăbit întocmai ca mama ei când a făcut testul de sarcină. „Vineri noapte spre sâmbătă aveam contracții, dar nici nu mi-am dat seama. Se repetau la 10-15 minute. Am rezistat până la 6.30 dimineața, apoi ne-am dus la spital.“ A adus pe lume o minune de 2,720 kg și 47,5 cm. Deocamdată e la fototerapie, mi-a spus, unde va sta câteva zile din cauza unui icter. E o scumpică! Eram pe masa de operație, iar când mi-au adus-o și mi-au pus-o lângă obraz, nu mi-a venit să cred că e așa o frumusețe. Și nu fiindcă e copilul meu! Taică-su crede că seamănă leit cu mine, dar eu zic că a luat totul de la el!” Am lăsat-o pe Gabriela să se odihnească, sperând să o văd cât mai repede pe micuță.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.22/5.06.2014.
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: Radu Vintilescu