Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Gândurile rele, un dușman de temut. Interviu cu prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan

Gândurile rele, un dușman de temut. Interviu cu prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan

O mare parte din boli vin de la minte, dar tot cu ea, cu mintea, ne și putem trata. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog, profesor universitar și autor al multor lucrări științifice, printre care „Inteligența materiei”, într-un amplu interviu, ne explică legătura intrinsecă dintre ceea ce gândim și corpul nostru, care sunt reacțiile pe care le produc gândurile, vorbele și comportamentele asupra sănătății.                            

Stresul este azi prezent în viața multor oameni și cu diverse intensități? Cum și când ne afectează el starea de sănătate?

Mai întâi, ar fi bine să explicăm ce este stresul. El este răspunsul organismului la diverși factori de natură diversă. Este reacția de adaptare a organismului la solicitările la care este supus de-a lungul vieții. Se vorbește de eustres atunci când stimulii au efect pozitiv și de distres când răspunsul organismului are un efect negativ. La modul cel mai simplu de înțeles, se distinge un stres acut cu durată scurtă în care organismul se adaptează fără urmări negative. Spre exemplu, evitarea imediată a unui periool de scurtă durată.

Forma de stres care are efecte patologice asupra organismului este cea cronică, de lungă durată. Trebuie precizat că în stres are loc declanșarea unei cascade de reacții cu eliberarea unor substanțe biochimice care au efecte reversibile în stresul acut sau negative dacă stresul se manifestă cronic. Și solicitatea acută poate avea urmări negative dacă reacția declanșată depășește limita de adaptare a organismului. Sunt o mulțime de exemple de instalare bruscă a unui infarct miocardic sau accident vascular cerebral în cazul unor mari traume afective. Efectele patologice în stresul susținut, de lungă durată afectează în eosebi nivelul sistemului nervos, imunitar și suportul genetic (ADN).

Un exces de hormoni glutocorticoizi (de stres) poate bloca generarea de noi celulele nervoase având ca posibil risc, în timp, apariția bolii Alzheimer, cu o frecvență în creștere. Depresia prelungită poate avea un efect similar. Se apreciază că secreția de cortizol și catecolamină (adrenalină și noradrenalină) crește de cinci ori în 30 de minute din cauza supărării sau când suntem stresați. Trei emoții duc la infarct: mânia, frica și depresia.

Sistemul imunitar este de asemenea afectat în stres. O cercetare arată că studenții sunt mai vulnerabili la boli acute de sezon în perioada examenelor. Depresia din timpul unei fracturi necesită un timp de vindecare mai lung. Dacă un bătrân este deprimat, s-a constat că îi trebuie de patru ori mai mult timp să se vindece decât unul care e mai binedispus. Observația mea în clinică: doi bolnavi cu același diagnostic, unul era tonic, optimist, iar celălalt era nervors, furios, țâfnos și se vindeca mai greu. Furia blochează vindecarea. Un neoplasm de sân riscă să se generalizeze mai repede dacă depresia apărută la boală nu este tratată. Sigur că femeia face o depresie atunci când află acest diagnostic, e o reacție normală, nu poți să te bucuri, dar dacă nu-și învinge singură depresia sau nu și-o tratează crește riscul generalizării și metastazării.

Scăderea generată de stres a celulelor limfocitare și a substanțelor care intervin în apărarea imunitară ne face vulnerabili la diferite boli infecțioase și inflamatorii. Emoțiile negative – frica, anxietatea, depresia, agresivitatea, ura, violența – au influență directă asupra sistemului imunitar, expunând organismul inclusiv la vulnerabilitatea față de cancer prin scăderea celulelor NK (celulele care le ucid pe cele canceroase).

Genele se pot modifica?

Barbara McClintock (premiul Nobel pentru Medicină în 1983) a observat că ADN-ul nu este o structură fixă, ci își modifică morfologia în funcție de emoțiile pozitive sau negative.

Margaret Ruby a sesizat că mamele care au copii cu deficiențe definitive (handicap) au o vârstă la nivel de ADN cu 10 ani mai mare. Explicația științifică este că toți cromozomii noștri au o structură de proteine care îi protejează, ce se cheamă telomeri. Cu fiecare an, traumatism sau boală, această structură se scurtează, iar când ultimul telomer s-a scurtat, viața a dispărut. M-am tot gândit la vorba populară „ața se scurtează”!

Suntem mereu în criză de timp și bombardați de informații (știri negative), iar somul devine de multe ori un lux. Dormim câteva ore pe noapte, nu cele 8 ore de care vorbesc toți specialiștii. Cum reacționează organismul nostru la lipsa de somn? Dar pe termen lung?

Cu toții avem experiența stării pe care o resimțim după o noapte de nesomn și cu atât mai mult când suferin de insomnie sau pierdem voluntar nopțile. Am un exemplu concludent. O parte din studenții, mai ales din primul an de facultate, confruntați cu o cantitate mai mare de informații învață până târziu în noapte. Rezultatul este pentru unii neplăcut, apar dificultăți de atenție, au dificultăți de memorare, disconfort – slăbiciune fizică, iritabilitate, cefalee etc. Creierul obosește. Dincolo de medicația cu rol de tonifiere a celulei nervoase, eu le-am recomandat să nu mai studieze noaptea, ci la ora 22 să fie deja pregătiți pentru somn. E cu totul alta rata de redresare a capacității creierului prin somn, în primele două ore – 22-24 – decât dacă prelungim somnul după șase dimineața. În acele două ore noi ne aliniem pe frecvența Schumann a câmpului electromagnetic al Terrei și, pe de altă parte, tot atunci se secretă o serie întreagă de factori neurotrofici care întrețin celula nervoasă și care nu se mai secretă după acest interval. Și din acest motiv este nevoie să te culci la ora 22 și nu mai târziu. Timpul util pentru studiu este ziua și nu noaptea, când organismul are nevoie de somn.

Cum ne afectează bârfa?

Aparent este o descărcare a unor tensiuni nervoase, o relaxare. Am auzit și astfel de afirmații. Fals. Nu ne descărcăm, ci ne încărcăm cu chimia emoțiilor negative din timpul bârfei. Emoțiile negative sunt denumite de psihologul american Daniel Goleman ca fiind acelea care ne fac rău nouă, adică bârfitorului.

De unde vin bolile?

Se apreciază că doar 5%, după alții 10% din boli au origine ereditară (moștenite). Totate celelalte au drept cauză în lumea modernă traumatismele provocate de accidente, boli infecțioase, alergice sau degenerative. O mare parte din boli ne vin prin minte și, cum spunea marele genetician japonez K. Murakami, se vindecă tot prin minte, prin schimbarea de comportament. Vulnerabilitatea la boli este în directă relație cu temperamentul și capacitatea de răspuns emoțional. Din acest punct de vedere se disting oameni care privesc viața cu optimism, se adaptează ușor, iau din viață doar ceea ce le oferă satisfacții, într-un cuvânt privesc viața cu seninătate. Este categoria persoanelor cel mai puțin afectate de boli. Sunt extrovertiții. O altă categorie de oameni văd totul în negru, sunt greu de mulțumit, ușor de iritat. Sunt reticenți la tot ce apare nou, închiși la dialogul cu semenii și par să fie mereu supărați. Se înscriu ca tipologie în temperamentul introvertit. Este și categoria persoanelor vulnerabile la îmbolnăvire pentru că sunt mereu sub tensiunea chimiei de stres (neurohormonilor specifici stresului – contizol, adrenelină, noradrenalină). Iată un mijloc simplu de a evita chimia stresului. Când suntem mereu încruntați, cu fața contractată, suntem sub influența hormonilor de stres. O simplă decontractare a feței printr-un zâmbet, mai mult interior decât exterior (se mai numește zâmbetul lui Buda), este suficientă să ne comute pe hormonii bunăvoinței, ai bunei dispoziții, ai fericirii – serotonina, oxitocina, dopamina, edorfinele. Aceștia sunt hormonii care ne mențin sănătatea și longevitatea. Oxitocina a fost numită și hormonul înțelepciunii, al păcii și al atașamentului între oameni, al moralului.

Care sunt organele în strânsă legătură cu emoțiile nostre? De multe ori avem un tranzit intestinal dificil și acesta poate fi un simptom al tensiunilor noastre?

Problemele tranzitului intenstinal, da, pot fi generate și de emoțiile noastre negative. Să ne gândim că omul introvertit, care nu este deschis spre semeni și ține totul în sine, ține și ceea ce trebuie să elimine. În plus, în reglarea tranzitului intestinal, un rol major îl are și dieta, care trebuie să fie bogată în fibre alimentare, pe care le găsim în zarzavaturi, legume, fructe. Fibrele aduc și un plus de enzime necesare digerării alimentelor. Fără enzime, acestea stagnează în colon, fermentează, creează indispoziție, cefalee, iritare și constipație.

Care este hrana sufletului?

Sentimentul de împlinire pe care ți-l dăau profesia, familia, prietenii. Cu toții suntem programați pentru ceva. Venim pe această lume cu o misiune, cu un rost pe care putem să-l cunoaștem prin predispoziția pentru ceva ce ne satisface cel mai mult: să pictăm, să dansăm, să scriem etc. Sufletul tău vrea în permanență să fie fericit. Confucius spunea că, dacă ne alegem o profesie care corespune pasiunilor noastre, toată viața va fi o bucurie.

Există un aliment care ne face să ne simțim bine?

Da, e bun cel care-ți place, însă el poate să nu corespundă și din punct de vedere nutrițional.

Cum ar trebui să ne relaxăm peste zi?

Relaxarea fizică și psihică este necesară ori de câte ori suntem epuizați. A continua să lucrăm în stare de oboseală înseamnă să ne consumăm energia pe care nu o putem recupera, ci o vom lua din rezerve, din cea constituțională, crescând riscul de îmbolnăvire. Chinezii spun că avem două feluri de energie, cea constituțională (genetică) a corpului nostru și energia pe care o luăm din alimente. Dacă energia pe care o aducem prin hrană se epuizează și noi continuăm să lucrăm, atunci luăm din energia structurală, din sănătate și asta înseamnă boală. Sigur că există meserii și profesii care nu permit pauze de relaxare. Există și metode rapide de relaxare: rezemarea de spătarul scaunului, cu ochii închiși și să ne relaxăm fără să ne gândim la nimic, timp de 5-15 minute. Spătarul trebuie să sprijine inclusiv ceafa. Se simt niște pulsații la nivelul cefei. E greu să nu te gândești la nimic, dar poți să te concentrezi pe senzațiile pe care le simți la ceafă. Atunci când nu mai simți pulsațiile, e semnul că te-ai relaxat.

Cum ne afectează hrana modul de gândire?

O alimentație sănătoasă pentru corp ne asigură și sănătatea creierului, deci a gândirii.

Sunt mai agresivi cei care consumă carne?

Alegerea între un fel de hrănire sau altul aparține fiecăruia, după cum se simte bine. Se spune că chimia fricii și durerii animalului sacrificat trece prin carne și în corpul nostru, dar nu cunosc studii în acest sens. Orice este excesiv în corpul nostru provocat de factori intrerni sau externi este patologic.

Cum se traduc în sănătate relațiile de cuplu toxice?

O relație toxică este un permanent stres care poate determina patologia pe care am descris-o la stres. Dar nu numai cei doi soți sunt afectați, ci și copiii din aceste familii, care vor avea grave probleme de educație și adaptare socială. Un copil nedorit, certat, bătut va deveni la vârstă adultă un antisocial, pentru că el învață că oamenii sunt răi și îl tratează rău și urât și el se răzbună.

Să visăm cu ochii deschiși la vacanțe, relații mai bune, locuri frumoase ne ajută?

Da, cu condiția nu doar să visăm, ci să și acționăm, mai direct, să și muncim. Nimic nu ne vine gratis.

Ce ar fi bine să facem când răcim?

Ne tratăm. De la băile fierbinți până la tot felul de medicații existente în farmacii, toate ne pot ajuta. Nu uitați însă să fiți pozitivi, să gândiți bine și să faceți bine, vă puteți vindeca mai repede!

Ce ne sfătuiți să facem când suntem în preajma unor persoane răutăcioase, nervoase și mereu puse pe ceartă?

Să nu le enervăm mai mult, poate fi periculos. O scuză, un zâmbet și o vorbă liniștită o pot calma. Scuzele dezarmează.

Florile sunt și ele energie, cum ne influențează?

Florile au un efect magic asupra celor sensibili. Dacă nu reușeam să intru la Medicină, aș fi dorit să mă ocup de flori. Să creez noi soiuri de trandafiri, de alte flori, prin încrucișare. Și acum ați fi avut lalele marca Dulcan. Mi-au plăcut întotdeauna florile. Florile ne fac mai buni, mai optimiști,  mai veseli, mai umani. Într-o zi am intrat într-o florărie și m-am minunat de frumusețea acelor flori. Doamna din florărie mi-a spus că înainte fusese contabilă și era mai mereu tensionată și indispusă, însă de când lucrează printre flori e fericită. Să ne înconjurăm de lucruri frumoase, și florile fac parte din ele, să gândim frumos, luând din viață doar partea bună. Aceasta este deocamdată cheia fericirii.

Care este cel mai bun lucru pe care o mamă l-ar putea învăța pe copilul ei?

Să fie bun și respectuos cu semenii. Să știe că ceea ce-i face el altuia se întoarce și la el, și binele, și răul în aceeași măsură. Să rețină că dacă în viață nu muncește are puține șanse de a se realiza.

Femeile sunt, din punct de vedere psihic, mai puternice decât bărbații?

Sub anumite aspecte, da. Femeia este mai puternică decât bărbatul. Suportă mai ușor durerea, probabil pentru că trebuie să suporte durerile nașterii. În fața evenimentelor grave intră mai ușor în alertă, la întâmpinarea lor, dar apoi compensează și se adaptează mai repede. Eu situez femeia pe primul plan pentru că ea este mama Universului. Este greșit să spunem că bărbatul naște, și dacă Universul are un început și s-a născut cumva, atunci nu-l putea naște un bărbat, ci… o mamă. În câteva zile va fi în librării o carte din colecția pe care o conduc, „Noua spiritualitate”, la editura Școala Ardeleană, intitulată „Cele nouă trepte, o viziune spirituală asupra genezei ființei umane”. Veți descoperi în paginile acestei cărți importanța fundamentală pe care Universul o atribuie femeii, căreia i se încredințează întruparea și educare ființei umane.

Material realizat pentru revista Femeia. ediția de martie 2017

Text: Luminița Tăbăran

Foto: Dan Ene

Comments

comments

One thought on “Gândurile rele, un dușman de temut. Interviu cu prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan

  1. Felicitări, domnule profesor!
    Ca de obicei, ne învăţaţi ce este mai bine pentru noi.
    Să vă dea Dumnezeu sănătate şi multe bucurii!

Lasă un răspuns