În momentul în care decizi să-ți schimbi cariera, să te reinventezi și să te apropii de ceea ce îți dorești cu adevărat pentru tine și viața ta profesională, un companion neașteptat își face apariția. Este acea voce internă, și uneori prea gălăgioasă, care îți spune că nu ești destul de bună, că nu meriți oportunitatea și că ceilalți vor descoperi asta. Asta se cheamă sindromul impostorului, un fenomen psihologic real care apare tocmai atunci când îți asumi provocări noi, importante sau neexplorate până acum.
Ce este sindromul impostorului
Sindromul impostorului nu este o boală mintală, ci un fenomen psihologic bine documentat. Se manifestă prin sentimente constante de inadecvare, îndoială de sine și teama că ceilalți vor descoperi că nu ești suficient de pregătită, chiar dacă există dovezi clare că ești competentă și ai succes. Persoanele care se confruntă cu acest sindrom tind să-și atribuie realizările norocului sau circumstanțelor externe, în loc să recunoască propriile abilități și eforturi.
Deși a fost identificat inițial de psihologii Pauline Rose Clance și Suzanne Imes în anii 1970, când studiau femei cu realizări înalte, astăzi știm că acest fenomen afectează persoane de toate genurile și din diverse medii profesionale.
De ce apare tocmai când schimbi cariera
Trecerea într-un rol nou presupune că îți expui competențele la evaluarea altora, că înveți lucruri diferite și că te compari cu oameni care poate sunt mai experimentați în domeniu. Trecerea de la ceea ce știai deja la ceea ce încă înveți creează o senzație de „nu sunt suficient de pregătită”, iar această senzație este un teren fertil pentru sindromul impostorului.
Un alt factor poate fi cultura profesională în care pășești. În medii competitive, unde compararea cu ceilalți este încurajată sau performanța este monitorizată constant, sindromul impostorului poate fi amplificat. Deși nu este o regulă, presiunea mediului de lucru poate face ca îndoiala de sine să se instaleze mai puternic.
Semne că sindromul impostorului ar putea să-ți stea în cale
Este foarte util să recunoști semnalele subtile ale sindromului impostorului înainte să-ți blocheze progresul. Poate că te subestimezi constant și simți că norocul este principalul motiv pentru realizările tale.
Ai nevoie de perfecțiune în tot ceea ce faci și te simți devastată dacă lucrurile nu ies exact așa cum ți-ai propus. Uneori, muncești peste măsură pentru a „dovedi” că meriți oportunitățile care ți se oferă, în timp ce te temi că, la un moment dat, ceilalți vor realiza că nu ești atât de capabilă pe cât pari. În plus, s-ar putea să eviți să ceri sprijin sau feedback, de teamă că lipsurile tale ar putea fi descoperite.
Cum să-l recunoști și să-l gestionezi fără să te împiedice
Este important să știi că sindromul impostorului nu este un semn de slăbiciune. Este o reacție psihologică normală în fața schimbării și poate fi privit ca un semnal că ești într-o etapă de creștere. Numai cei care își asumă riscuri, care ies din zona de confort și care își urmează pașii spre evoluție o resimt intens.
Ce poți face atunci când îl simți? În primul rând, recunoaște-l. Amintirea faptului că această stare este comună și afectează pe mulți oameni, inclusiv pe cei care au succes, poate diminua presiunea internă.
Un alt lucru important este să construiești o imagine obiectivă a realizărilor tale. Notează-le, discută-le cu oameni de încredere sau cere feedback. Vezi dacă realitatea confirmă ceea ce inima ta îți șoptește că nu meriți.
De asemenea, dacă simți că aceste gânduri împiedică progresul sau îți afectează bunăstarea, poți apela la un specialist în psihologie sau psihoterapie pentru sprijin personalizat. Terapiile cognitiv-comportamentale, de exemplu, pot ajuta în schimbarea modului în care interpretezi situațiile și îți construiești o relație sănătoasă cu propriile realizări.
