Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Carte > La citit in aer liber

La citit in aer liber

Ce-au în comun cărțile bune cu duzii umbroși și aerul moale, călduț și cu pisicul Tache cu blăniță mov? Citește mai jos și-ai să te lămurești că nu e vorba de vreo cimilitură fără cap și coadă, ci de tărâmul alegoric al literaturii.

Aproape de Piața Romană sau, dacă vrei, la distanță de cât îți ia să parcurgi o pagină de carte, pe o străduță peste care plutește anacronic o liniște perfectă, se află o grădină nici prea mare, nici prea mică – mi-ar fi plăcut să-i spun secretă, dar de fapt e publică și este foarte bine că e așa.

E Grădina de citit, deschisă cu întârziere la mijlocul lui cuptor, când toată lumea a înțeles că vara asta va ploua mai ceva ca-n Macondo. Am stat de vorbă cu Anca Râpeanu, managerul Bibliotecii Metropolitane București, despre acest proiect inedit dedicat iubitorilor de lectură.

Doi pe-o bancă

Adică tu și cartea – este ideea în urma căreia a prins contur Grădina de citit. Un spațiu intim, amenajat de voluntari preț de câteva weekenduri la rând. „Am vrut să dăm unui București amorf și oamenilor care-l populează o șansă la repaus prin lectură“, își începe Anca motivația. „Sediul central al Bibliotecii Metropolitane e într-o clădire superbă, însă nu foarte încăpătoare. Aveam o grădină umbroasă și bine plasată pe care nu o foloseam nicicum. S-a conturat acest spațiu informal – nici bibliotecă și nici parc: Grădina de citit.“

Anca îmi spune că a strigat în gura mare, tot pe Facebook, că este nevoie de oameni inimoși și puși pe treabă. Și oamenii s-au arătat. Au făcut băncuțe din paleți, pe care apoi le-au vopsit și lăcuit, și rafturi decorative din mobilierul casat al bibliotecii. În spate, au umplut o magazie cu perne – când vii în grădină, un indicator îți arată de unde să le iei, iar la plecare ești rugat frumos, tot printr-un indicator vizual, să le duci la loc. Două hamacuri pestriț colorate așteaptă să te legene leneș cu o carte în mână – poate să fie și electronică, ele nu se supără. Într-un colț, un dulăpior pe ale cărui rafturi sunt pictate clape de pian te anunță printr-un înscris vesel: acesta nu e un dulap, e o simfonie. Copacii sunt vopsiți în culorile curcubeului, iar la intrare te așteaptă un ghem roz, să tricotezi și să te simți mai repede de-a casei. Este un obicei pe care Anca l-a observat pe când vizita o bibliotecă din Helsinki, alba capitală a Finlandei.

O pisică cititoare și un manager ca atare

Deși te-ai putea aștepta ca mascota unei grădini în care se citește să fie un iepure alb, ca acela din Alice în Țara Minunilor, sau măcar un șoarece de bibliotecă, ei bine, nu, voluntarii și prietenii grădinii au ales pentru acest rol, în unanimitate de voturi, o pisică. Nu e nici măcar aristocrată, ci mov de-a dreptul, așa cum numai un pisoi născut dintr-o imaginație colorată poate fi. Am întrebat și mi s-a răspuns că în grădină nu ți se oferă limonadă, dar poți veni cu orice băutură de-acasă, atât timp cât are zero grade de alcool. Nici muzică nu se-aude în boxe, dar, dacă te inspiră, o poți asculta în căști. Cât despre timpul petrecut pe băncuțe cu perne pufoase sau în hamace viu colorate, depinde doar de tine – grădina îți permite să citești sub vișinii bătrâni de la 9 dimineața la 9 seara.

O face și Anca, de câte ori îi permite programul încărcat. A terminat Fa-cultatea de Litere la Secția Bibliologie și Știința Informării, iar acum, la 34 de ani, păstorește de la începutul anului Biblioteca Metropolitană, căreia încearcă, prin diferite programe creative, să-i dea mai multă coerență. O întreb care sunt obice-iurile ei când vine vorba de lectură și-mi răspunde franc: „Nu sunt o pasionată a cărții-obiect. Mă lasă rece «parfumul cărții» și nu mă înclin în fața ei doar pentru că e făcută din celuloză sau e simbolul unei ere. Sunt o pasionată a cărții utile, a textului care mă ajută, fie în viața trăită, cea de zi cu zi, fie în viața ascunsă, cea trăită doar în gând“.

În program – vară indiană

Numai timpul să țină cu cititorii, că în rest, în fiecare weekend, inclusiv în luna septembrie, surprizele se vor ține lanț. Sâmbăta vor avea loc atelierele practice pe teme creative, în timp ce duminica ritmul se schimbă cu mici evenimente de teatru și muzică. Ce rol mai au cărțile în viața tinerilor? E o activitate exotică? Mai are viitor? „E o întrebare fără răspuns simplu. Există această opinie larg circulată că tinerii nu (mai) citesc. Poate că ei citesc altfel, și noi – biblioteci, librării, edituri, autori – nu înțelegem această nouă paradigmă, nu le înțelegem ritmul și nevoile.“ Anca mai crede că, dacă vor să vadă mai mulți tineri la bibliotecă, și acestea ar trebui să iasă din propriile tipare, să își facă curaj și să părăsească starea de „templu al cărții“. Să întrebe oamenii obișnuiți, cei de azi, cei de toate felurile, nu doar pe cei de seamă – cum îi pot ajuta, ce le trebuie, ce le lipsește. „Și să le ofere tot ce pot, cu zâmbet cald și adevărat, fără prejudecăți, fără propriile proiecții și tipare. Fără idei preconcepute. Fără să judece și fără să predice. Așa, ca de la om bun la om bun.“

Articol preluat din ediția de septembrie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu

Sursa foto: Vlad Stănescu


Lasă un răspuns

Sus