Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Calatorii si vacante > Rotterdam cel tanar

Rotterdam cel tanar

Chestiunea asta cu tinereţea e un pic cu dus şi întors. Pentru că Rotterdam, cel mai mare port fluvial din Europa, a fost înfiinţat în 1340 și numai tânăr nu poate fi numit!

Ca să înţelegi de ce spun că e tânăr, voi povesti un pic înainte de a porni la drum. În anul 900, pe malul râului Rotte, spre vărsare, s-au aşezat câteva familii de pescari și au întemeiat un sat. Pe vremea aceea, nu era chiar o bucurie, Rotte însemnând râul murdar. Pe 7 iulie 1340, aşezarea a primit oficial titlul de municipiu din partea lui William al II-lea, duce de Bavaria. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Rotterdam era deja cel mai mare port din lume, supremaţie pe care a deţinut-o până acum zece ani. Din acest motiv, în mai 1940, aviaţia nazistă, hotărâtă să anexeze Ţările de Jos într-o singură zi, a bombardat marele port. Practic, a ras de pe faţa pământului centrul istoric al oraşului.

Frâu liber imaginaţiei

După război, Rotterdamul a renăscut precum pasărea phoenix din propria cenuşă, iar azi încă e un şantier spectaculos. Am ajuns în oraş cu metroul din Haga. O aruncătură de băţ contra a 4 euro. Spectacolul merită banii. Când ieşi din gară, ea însăşi o construcţie asemănătoare cu o navă extraterestră, te ia brusc cu ameţeală. Zgârie-nori clasici, dar majoritatea cu tăieturi dintre cele mai fanteziste. Dai capul pe spate şi te minunezi. Nu, nu te calcă nicio maşină. Aici, ca în mai toată Olanda, la mare preţ sunt bicicletele. În paranteză fie spus, gara centrală are o parcare subterană imensă pentru biciclete, cu benzi rulante. De la blocurile „cu cozoroc“ la cele tăiate în fagure, de la blocurile-obelisc la casele-cub, totul e un spectacol arhitectonic în Rotterdam.

La promenadă

Cafenele, restaurante de toate neamurile, ici-colo câte un coffee-shop – posibilităţile de a sta la soare şi a bea ceva urmărind forfota multicoloră, la propriu, a străzii sunt nenumărate. În scuaruri, pe malul canalului chiar şi pe străzi pur şi simplu, înghesuială de oameni, pescăruşi şi porumbei deopotrivă. Cu mâncarea e un pic mai complicat, pentru că olandezii nu prea excelează la capitolul gastronomie. Dar cine să mănânce când e atât de mers încolo şi încoace? Un cornet de cartofi prăjiţi (2 euro şi mănânci pe săturate) sau celebrele lor sendvişuri (pe cât de banală mâncarea, pe atât de surprinzătoare sunt sendvişurile) te pot satisface dacă n-ai venit în Rotterdam pentru delicatese culinare. După ce depăşeşti zona clădirilor SF, apoi ai trecut de promenada gureşă, dai de o bisericuţă rusească înconjurată de verdeaţă, ale cărei trepte sunt măturate, cu smerenie, de o femeie uşor gârbovită de mătănii. Iată apoi portul vechi, cu navele bătrâne, de câte o sută de ani, însă dichisite şi înflorate, uite şi un cartier scăpat de urgia războiului, cu casele specifice, străjuind canalul specific.

Stai mai mult decât ţi-ai propus

Nu pentru că s-ar întâmpla ceva (oraşele olandeze sunt recunoscute ca fiind printre cele mai sigure din lume), ci fiindcă îţi dai seama că te-ai duce şi încolo, şi încoace, poate şi pe malul celălalt al râului sau chiar în centrul universitar (doar poartă numele „primului european conştient“, cum a fost numit marele erudit al Renaşterii Erasmus din Rotterdam), într-o scurtă croazieră cu autobuzul-amfibie, să escaladezi Euromastul, chiar şi la Kinderkirke, muzeul de mori situat la trei sferturi de oră de mers cu autobuzul.

Articol preluat din ediția de octombrie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Fotolia


Lasă un răspuns

Sus