Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Scurta istorie romantata a ceaiului

Scurta istorie romantata a ceaiului

Un ceai sosit în bătrâna Europă din îndepărtatele Indii sau din misterioa-sa Chină aduce cu el arome şi visuri, legende nemaiauzite şi personaje nemaivăzute, paşi mărunţi de gheişă şi sunet plin de gong care te cheamă la rugăciune. Într-o ceaşcă de ceai, poţi citi viitorul şi poţi vedea gândurile ascunse. Pentru că această licoare este relaxantă, dă putere imaginaţiei şi întinereşte mintea.

Din negură de vremi

Ceaiul are o istorie lungă de mii de ani, în care a fost medicament şi băutură energizantă, a provocat războaie şi a adus pace. Planta de ceai, Camellia sinensis, îşi are originea, spontană, undeva în nord-estul Indiei, pe dealurile dintre Myanmarul de astăzi şi provincia chineză Yunnan. Dacă ne luăm după documente, a fost întrebuinţat prima oară în Yunnan, în timpul dinastiei Shang (1500 î. Hr.-1046 d. Hr.), ca licoare vindecătoare, apoi în arta culinară. Iar dacă ne luăm după legendă, Shennong, împărat al Chinei, inven-tatorul agriculturii şi medicinei chineze în urmă cu peste 5.000 de ani (de altfel, numele lui înseamnă Fermierul Divin, iar supranumele i-a fost Împăratul celor Cinci Cereale), ar fi descoperit ceaiul dintr-o întâmplare, evident, divină. Cum stătea el la umbra unui arbore, odihnindu-se şi bând apă fierbinte dintr-un bol (acesta era un mod de relaxare şi bună digerare), o adiere neaşteptată de vânt a smuls câteva frunze din copac şi le-a adus chiar în bolul împăratului. Acesta a văzut cum se colorează apa fierbinte, a gustat şi dintr-odată s-a simţit liniştit, odihnit, gata să pornească la treabă. A ţinut minte copacul şi şi-a învăţat supuşii să-l folosească.

Ritualul ceaiului

O lume întreagă este familiarizată cu graţia cu care frumoasele gheişe toarnă ceaiul, toţi ştiu că în Japonia există un adevărat ritual al ceaiului, învăţat şi respectat cu stricteţe de la vârste fragede. Totul a început cu un preot budist, Eisai, fondator al şcolii de zen Rinzai. Când s-a întors dintr-un pelerinaj în China, Eisai a adus ceaiul, despre care spunea că are o influenţă binefăcătoare în timpul meditaţiei. El a pus la punct ritualul – pentru a face şi a gândi lucruri mari şi importante, trebuie să înţelegi şi să respecţi întâmplările mărunte. Tot el a scris un tratat despre proprietăţile binefăcătoare pentru organism ale ceaiului. Ritualul ceaiului presupune folosirea anumitor ustensile, a unui mod special de preparare şi, mai ales, o anume atitudine: a celei care serveşte ceaiul, dar şi a celor care îl beau. Un ceai băut după ritualul japonez este o experienţă în sine care cu greu poate fi transpusă în cuvinte.

Manualul de sănătate cu ceai

În linii mari, acesta a fost primul tratat medical despre proprietăţile binefăcătoare ale ceaiului asupra sănătăţii, conceput în urmă cu peste un mileniu de călugărul Eisai, în care scria despre efectul pe care ceaiul îl are asupra minţii, dar şi a corpului, despre cum vindecă o mulţime de boli şi alungă efectul unor otrăvuri. În epoca modernă, fitoterapeuţii au tradus şi au confirmat limbajul japonezului în termeni europeni. Am aflat, aşadar, că în compoziţia ceaiului găsim fosfor, mangan, sodiu, fluor, potasiu, fibre (facilitează tranzitul intestinal), flavonoide (reglează sistemul hormonal), vitamina A (întârzie îmbătrânirea), vitamina C (sporeşte capacitatea de apărare a organismului), complexul de vitamine B (regenerează celulele). Puternic antioxidant, ceaiul verde este un inhibitor al celulelor canceroase şi protejează organismul împotriva creşterii colesterolului rău. O ceaşcă de ceai verde pe zi este un ajutor de nădejde în curele de slăbire (ţine sub control pofta de mâncare, detoxifică şi asigură o digestie eficientă).  Dacă punem la socoteală că este un antibiotic natural destul de puternic şi un antidot împotriva toxicităţii unor plante, ceaiul este o minune pentru trup şi suflet.

În 1662, regele englez Charles al II-lea s-a căsătorit cu Ecaterina de Braganza, o principesă portugheză, care le servea prietenilor săi o băutură uimitoare după-amiaza la ora 5. De atunci până astăzi, five o’clock tea a rămas un ritual de nezdruncinat.

Partida de ceai de la Boston

Ceaiul indian a adus, într-un anume fel, independenţa Statelor Unite ale Americii. Pe 16 decembrie 1773, coloniştii americani s-au revoltat împotriva adoptării de către Marea Britanie a Legii ceaiului, care impozita serios importul acestei plante. Protestatarii aflaţi în portul Boston au aruncat în apele oceanului 342 de lăzi cu ceai. Parlamentul britanic a impus blocada statului Massachusetts. Răspunsul final al americanilor au fost Declaraţia de Independenţă şi apoi adoptarea Constituţiei americane din 1787.

 


Lasă un răspuns

Sus