Analia Selis – Tangoul este muzica ce mă reprezintă. A durat aproximativ doi ani să reușesc să cânt tangou așa cum trebuie cântat, în stil.
Analia Selis este sufletul unui proiect unic pentru România, ArgEnTango. El reprezintă un mod de a transmite publicului muzica lui Astor Piazzolla, muzicianul care a revoluționat tangoul argentinian și a creat „Nuevo Tango“. Deși argentiniancă de origine, Analia a descoperit de curând acest gen și, cu bucurie și profesionalism, ni-l împărtășește și nouă, românilor.
Ce înseamnă tangoul pentru tine?
Înainte de a da o definiție personală, este important să subliniez faptul că tangoul are pentru mine un „înainte“ de a începe să cânt tangou și un „după“ ce am devenit o cântăreață de tangou. Este, de asemenea, important să spun că, înainte de a începe să cânt tangou, nu ascultam acest stil de muzică, nici de mic copil nu mi-a fost în preajmă, pentru că eu vin dintr-o zonă din Argentina unde se ascultă muzică folclorică argentiniană, nu tangou. Până acum trei ani, tangoul a însemnat pentru mine muzica aceea care mă ducea spre Buenos Aires, care mă transpunea în acel oraș boem pe care îl ador! Pentru că tangoul este muzica din Buenos Aires. Tangoul este acum muzica ce mă reprezintă, îmi place să susțin cu mândrie că sunt o cântăreață de tangou, dar a durat aproximativ doi ani să reușesc să cânt tangou așa cum trebuie cântat, cu stil de tangou. Am studiat mult și această perioadă de studiu m-a făcut să descopăr că, în ciuda faptului că nu ascultasem tangou și m-am născut într-un oraș aflat la 1.300 de km de Buenos Aires, îmi este în sânge.
Cum se îmbină stilurile în muzica ta?
Eu nu mai cânt muzica latino comercială și nu voi mai cânta acest stil. De trei ani cânt tangou. Am mai cântat puțin folclor argentinian, dar pot considera că în prezent cânt doar tangou. Acasă iau chitara și cânt folclor, anul aceasta mi-ar plăcea să adaug în spectacole mai mici și un pic de folclor, dar nu pentru că îmi lipsește pe scenă, ci pentru că e frumos și mă reprezintă la fel de mult ca tangoul.
Ai reușit să-ți faci o carieră departe de casa ta. Cum a fost drumul?
Cu siguranță, a fost mai ușor decât dacă aș fi vrut să construiesc o carieră muzicală în Argentina, în SUA sau în Spania, pentru că, atunci când am ajuns în România, în anul 2003, muzica latino era la mare modă și nu existau străini care să cânte aici acest stil. Eu am venit la momentul potrivit, cântam muzică latino și eram de acolo. Acum ar fi mult mai greu. Am muncit foarte mult, am pus multă dăruire, multă iubire și energii pozitive în tot ceea ce am făcut, dar am avut și noroc!
De fapt, unde este casa ta? Dar inima?
Acum, Bucureștiul îmi este casa, așa simt. Am 40 de ani, 20 petrecuți în Argentina și 20 în afara Argentinei, dintre care 14 aici, în România. Rădăcinile sunt totuși foarte puternice, nu m-am oprit nicio secundă din a simți că sunt argentiniană. Argentina este tot ceea ce reprezint.
Ce aduce nou pe piața muzicală proiectul ArgEnTango?
Tangoul cântat autentic și cât mai aproape de original: atât Piazzolla, cât și tangoul tradițional. Suntem un cvintet de trei argentinieni și doi români, toți fiind muzicieni foarte buni: Răzvan Suma violoncel, Rafael Butaru vioară, Omar Massa bandoneon și Mariano Castro pian, iar eu voce.
Tu știi să dansezi tangou argentinian?
Nu, dar voi învăța! Deocamdată, îmi lipsește timpul, am luat cândva niște lecții, dar nu am reușit sa fiu constantă din cauza programului meu de mamă, soție, manager și cântăreață.
Cum se descurcă doi muzicieni, tu și soțul tău, cu cele cotidiene?
Nu este ușor să lucrăm împreună. Învățăm pe zi ce trece să ne respectăm și să avem răbdare unul cu altul în munca noastră (pentru că suntem foarte diferiți în stilul de a lucra), dar, în rest și în general, este vorba despre deschidere, răbdare, înțelegere și multă iubire, cred că doar așa poți să ajungi la 17 ani de relație.
Ce înseamnă pentru un artist live-ul, apropierea de public, reacțiile publicului?
Un muzician trebuie să cânte live tot timpul, altfel nu este muzician. Reacția și apropierea publicului sunt extrem de importante, în special în timpul concertelor. Noi facem muzică pentru că iubim publicul și e important și pentru noi să simțim iubire din partea oamenilor.
Te preocupă vestimentația? Ai rochii multe? Dar genți?
Aș trăi mai liniștită fără această preocupare, dar îmi dau seama uneori că ar trebui să-i aloc mai mult timp! Nu sunt o persoană care face shopping, nu îmi plac mallurile. Sunt, în general, foarte practică, știu ce vreau, intru într-un magazin, mă uit repede și știu dacă e ceea ce caut sau nu. Nu îmi plac gențile, mă stresează acest accesoriu, prefer un rucsac unde să îmi încapă laptopul și alte lucruri necesare în fiecare zi, iar la o petrecere îmi plac buzunarele unde să pun mobilul și atât.
În schimb, pentru concerte sunt foarte atentă: vestimentația, machiajul și coafura fac parte din prestația artistică. Scena este un loc în care trebuie să ai grijă cum te prezinți.
Cam cum arată o zi în familie pentru voi?
Depinde de zi, din cauza programului pe care îl au copiii. Ziua mea preferată este aceea când reușesc să merg dimineața la sport, după care studiez acasă (vocalize și repertoriu), la prânz merg să o iau pe Noa de la școală, mergem acasă, mâncăm împreună, ea face teme și eu fac munca de birou până merg să îl iau pe Tiago de la grădiniță. După-amiaza avem activități: Noa face balet, violoncel și pian, Tiago face doar pian, consider că joaca și timpul petrecut acasă după programul lui de la grădiniță sunt mult mai importante decât alte activități. Seara mâncăm împreună, citim, ne jucăm.
Dar o vacanță?
Depinde de locul și de momentul din an. Iarna sau vara sunt total diferite. Pot să menționez că ne place să dormim cât de mult se poate, nici vara și nici iarna nu ne programăm alarma de trezire pentru plajă sau schi, și vacanțele le organizăm în special pentru copii, ne facem program cu ei, ceea ce ne bucură imens.
Mergi des în locurile natale?
Cât pot de des. Anul trecut nu am ajuns, dar acum doi ani am mers de două ori în Argentina, ceea ce a fost fantastic!
Este ceea ce se cheamă luna iubirii. Ce e iubirea pentru un artist?
Iubirea pentru mine, ca om și ca artist, este „rețeta succesului“.
Gătești? Cam ce?
Nu prea… Am noroc cu Răzvan, care gătește fantastic, și cu mama, care locuiește în România de patru ani. Gătesc când este necesar. Dacă mă străduiesc, poate să iasă ceva decent, dar ideea e că nu îmi place! Într-o vreme găteam mult mâncare argentiniană, dar mi-a trecut pasiunea.
Trece iubirea și prin stomac?
La mine nu. Și, la cum gătesc eu, cred că nici la Răzvan.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.09/2018
Sursa foto: PR