Irina Rădulescu joacă în spectacolul „Nevermore”, care poate fi văzut la Teatrul Mic, dar și în cadrul FNT.
Ce e deosebit, pentru tine ca actor, un spectacol jucat în FNT?
Un festival este o sărbătoare, FNT este sărbătoarea teatrului românesc, deci mă bucur că pot participa activ (pe scenă) la această sărbătoare!
O nominalizare crește doar stima de sine sau înseamnă și altceva în cariera ta?
O nominalizare este o recunoaștere și nu poate fi decât plăcută! Ea poate gâdila stima de sine, dar creșterea este un proces îndelungat, continuu și fără sfârșit și ține mai mult de lucrul cu sine, ține de progresul interior și de desăvârșirea spirituală!
“Nevermore” este un spectacol în care ai relaționat ușor cu personajul tău? Ce e nou și totuși mereu etern la acest poet pe care puțină lume îl citește?
Nevermore reprezintă în primul rând întânirea cu universul creativ al lui Dragoș Galgoțiu. Un univers cu poezie și cu un dramatism cu totul speciale. Prin prisma acestui univers l-am descoperit sau redescoperit pe Poe, un spirit liber, rebel, cu totul special și el.
Mai e loc de poezie în teatrul contemporan?
E loc pentru poezie atâta vreme cât îi FACEM loc și atâta vreme cât ea continuă să existe în noi chiar și în contemporaneitate.
Dă-mi câteva argumente să vin la teatru chiar dacă nu am intrat niciodată într-o sală de spectacol.
Iubite spectator, vino dacă vrei să visezi cu noi! Un argument mai puternic nu am!
Text: Ivana Iancu
Foto: PR
