Loredana Groza nu mai are nevoie de vreo prezentare. Este aceeași și mereu alta, se implică în proiecte interesante, este influencer, trendsetter. Orice proiect al ei este o reușită. Mai presus de toate însă, este un om bun și generos.
Vocea ei este întotdeauna recognoscibilă. În perioada aceasta, lucrează la două proiecte inedite: „All Together Now”, show-ul de la Pro TV cu 100 de jurați, și „Queen”, musicalul creat de trupa Queen și scris de Ben Elton, o poveste despre puterea extraordinară a muzicii și a dragostei într-o lume a viitorului, un spectacol care se joacă de 15 ani cu mare succes în toată lumea și care va fi pus în scenă de Răzvan Mazilu.
Ești divă, mamă, actriță, antrenor, scriitoare. Cum e să fii căpitan, să dai ordine și să îi „aliniezi” pe cei 100?
E bine să fii căpitan, dar nu dau ordine și nu-i aliniez ca la armată. E o armată mai blândă, bazată pe muzică, pe talent și nu pe dictatură. Este pentru mine o onoare să fiu căpitanul celor 100… și în sfârșit am și eu o funcție militară. (râde)
E un fel de Sparta? Ce este inedit la acest show?
Este inedit faptul că cei 100 sunt un eșantion redutabil al publicului din România, un eșantion format doar din specialiști din muzică. Știi că de multe ori se spune că a votat publicul, uneori ei votează emoțional sau știu eu cum, de data asta nu mai există comentarii. Cei 100 sunt oameni care se pricep la ce fac, sunt oameni din toate zonele muzicii: producție, scenă, radio, televiziune, dar care nu neapărat sunt cunoscuți. Faptul că toți sunt diferiți, au așteptări și gusturi diferite face ca, atunci când ei se ridică și există o decizie comună este fascinant.
Cum poate un artist să dea energie unei săli de mii de oameni?
Asta e o întrebare la care mă gândesc și acum. Cred că există harul pe care tu l-ai primit de la Divinitate și tu vrei să-l multiplici și să-l dăruiești cu generozitate. Cred că generozitatea, lipsa de inhibiții, pragurile pe care ni le punem, prejudecățile, toate astea ne opresc să transmitem energie și emoție pe scenă.
Ești neobosită. Asta se vede, asta simte publicul. Cum îți manageriezi timpul pentru joburi, dar și pentru tine?
Întotdeauna sunt la limită, fiecare secundă e foarte importantă. De când mă trezesc până pun capul pe pernă seara, sunt într-o continuă cursă cu mine însămi și încerc să nu dezamăgesc, să nu întârzii, să nu dau peste cap atâtea programe, pentru că sunt atâția oameni care depind de mine, cumva sunt motorul mai multor proiecte și trebuie să fiu întotdeauna cu zâmbetul pe buze, să am plăcerea de a face lucrul ăla, să nu vin plictisită, să nu fiu obosită și să mă plâng, să mă victimizez. Și asta îmi dă un suport de-a lungul zilei, stând într-un mediu în care am oameni pozitivi pe lângă mine, să vreau să fac într-o zi tot ce pot face mai mult.
Toată lumea vorbește despre charisma artistului. E un dat sau poți s-o capeți în timp?
Talentul e un dat incontestabil, te naști cu un talent de a scrie, de a cânta, de a dansa, de a fi un bun orator. Talentul nu e suficient, e doar 1%, după părerea mea, restul e transpirație. Talentul e doar un ingredient, e doar scânteia care aprinde flacăra, care aprinde toată această nebunie care se întâmplă în jurul unui artist, dar nu este suficient. Cine se bazează doar pe talent în viață nu o să ajungă prea departe.
Deși noi te așteptăm în concertele Loredana, tu revii la musical. Cum e să stai „cu bagajele“ la Sala Palatului și să repeți pentru „Queen“?
E fantastic! Mi s-a mai întâmplat să am 6 concerte la Sala Palatului. Musicalul e un alt nivel de artă, mi l-am dorit întotdeauna și în România a fost foarte greu de făcut din lipsa profesionalismului, a pregătirii, pentru că noi nu avem tradiție în musical și atunci s-a creat foarte greu acest gen artistic, dar și când s-a creat… a fost extraordinar.
Pe când noul album?
Albumul e gata, dar n-am avut timp să-l lansăm. Am avut multe concerte, am filmat „Cântă acum cu mine”, acum sunt în repetiții cu „Mamma Mia” și „We will rock you” și chiar nu am avut timp să gândesc ultimele detalii pentru album: coperta, titlul și lansarea. Vă promit că se va întâmpla anul acesta cândva.
Cum o privește Loredana 50 pe Loredana 16? S-au schimbat multe?
O privesc cu nostalgie, cu dor. Mi-ar plăcea câteodată să am din nou 16 ani. Recunosc. Chiar dacă sufletul meu a rămas acolo, cumva in pending. Mă regăsesc cu ea în mine și îmi dă multă energie, mă ajută să mă resetez. De multe ori când ajung în situații care mi se par plictisitoare sau privesc viața prin ochii unei persoane cu prea multă experiență, îmi zic că trebuie să fiu din nou copil, să fiu ucenicul ăla care vede lucrurile cu prima privire, cu prima simțire, cu prima emoție, iar asta mă ajută să redevin fresh, inocentă. Vârsta inocenței nu ar trebui să se termine niciodată!
Ce te-a ajutat să nu te oprești? Nu ți-ai spus niciodată renunț?
Cu siguranță, toți avem momente în viață în care ne lăsăm pradă unor sentimente negative, se întâmplă… stresul, oboseala, uneori oamenii care-ți ies în cale și sunt negativi. Important e să te înconjori de oameni pozitivi, cum am mai spus, iar eu am o familie extraordinară: tatăl meu, mama mea, soțul meu, fetița mea, prietenii mei. Toți sunt niște oameni extrem de pozitivi și oricând ei intră într-o pasă proastă imediat găsim umor, găsim ironie, găsim lucruri care să ne facă să nu ne lăsăm influențați de asta. Gândurile negative și situațiile astea sunt ca norii pe cer, dar important e să vezi că dincolo de nori e un soare.
E greu să duci statutul de model?
Mi-aș dori să fiu un model pentru generațiile care vin. În România e înrădăcinată o atitudine proastă față de trecut. Cred că trebuie să îmbrățișăm trecutul și să-l apreciem. Eu am învățat foarte multe din trecut, de la cântăreții care au fost înaintea mea și care au fost niște profesioniști extraordinari și niște artiști fantastici, cum poate puțini se vor mai naște. Aceste lucruri nu trebuie să le ignorăm și să credem că inventăm noi totul. Eu sunt o inovatoare, o deschizătoare de drumuri în niște genuri pe care le-am adus în România pentru prima dată, dar nu aș fi putut face asta dacă nu aveam școala veche, școala clasică de muzică. Noi ne suim pe umerii celor dinaintea noastră pentru a vedea viitorul și mergem mai departe, de asta zic că aș fi onorată să fiu un model.
Dacă ai lua-o de la capăt, ce ai schimba?
Aș prețui mult mai mult fiecare secundă. Cred că am pierdut mult timp în relații care nu erau OK, în vacanțe care poate au fost prea lungi, aș fi făcut mai multe dacă mi-ar fi spus cineva cât de important e timpul și cât de repede se scurg secundele, cât de prețioasă e fiecare clipă. Văd foarte mulți oameni care stau pe telefon și mă gândesc cum pierd atât timp, anii ăștia care sunt cei mai prețioși, cei mai frumoși să-i pierzi, în timp ce poți să studiezi un instrument sau matematică ori să călătorești și să descoperi o civilizație ori să fii arheolog, să ai o pasiune, ceva care să-ți dea energie, să te țină conectat cu ceea ce contează și ceea ce ne face să fim oameni și să evoluăm.
Ai avut curajul unor proiecte grele atât în concerte, cât și în film. Nu te-ai îndoit niciodată de tine?
Întotdeauna am ales doar proiectele care au fost grele (dacă era ceva ce știam că pot să fac, nu mai era provocator). Orice proiect în care existau niște necunoscute și îmi ziceam: „Wow! Și dacă nu pot să fac? Dacă o să greșesc acolo? Dacă o să mă împiedic acolo? Dacă nu o să fiu în stare să țin minte toate detaliile?“ îmi plăcea. Orice lucru care e dificil ne ajută să evoluăm. Alegeți tot ceea ce nu puteți să faceți pentru că atunci ați făcut un pas înainte și mintea voastră, trupul, viziunea, perspectiva se vor schimba.
Notorietatea nu te obosește?
Nu. Mă face să fiu responsabilă și îmi dă tot timpul o motivație de a lupta. Îmi dau seama câți oameni depind cumva de ceea ce fac eu. Faptul că sunt om care-i face să se distreze, să se simtă bine le dă o senzație de bucurie, de nostalgie, emoții. E un rol extraordinar pe care-l joc în fața acestor oameni și-mi place să cred că nu-i dezamăgesc. Și, chiar dacă uneori nu-mi iese perfect, măcar își dau seama că sunt acolo de 35 de ani și nu mi-am luat niciodată un an sabatic și îmi doresc să fiu sănătoasă, să fiu alături de ei și să-i fac fericiți.
Călătorești la întâmplare sau ai locuri pe care le iubești sau îți propui să le vezi?
Uneori îmi place să călătoresc aleatoriu, dar bineînțeles că mă întorc în locurile mele de suflet. Chiar dacă se spune că trebuie să te duci în fiecare an într-un loc în care n-ai mai fost niciodată pentru a-ți deschide noi orizonturi. Încerc să fac asta de fiecare dată și îmi trec întotdeauna în agenda mea un loc nou pe care trebuie să-l vizitez într-un an, care să fie total inedit, dar și un loc de suflet în care să mă întorc.
Există lucruri pe care nu ai reușit încă să le faci?
Foarte multe lucruri: să sar cu parașuta, să pilotez un avion, să merg în Cosmos, să urc Everestul, să mă scufund la mare adâncime. Mi-ar plăcea să pot să le fac.
Ce își spune Loredana dimineața, când se vede în oglindă?
Lori, ce bine că te-ai trezit și astăzi, că toată lumea pe care o iubești s-a trezit și e sănătoasă!
Viața e vis?
Viața e un vis într-un vis.
Citește și:
- Cristina Herea: Trăiesc în fiecare zi îndrăgostită de viață
- Cătălina Focșa, din birou direct pe crestele munților
- Mihaela Radulescu: experiente de mamica
Articol preluat din ediția de mai 2019 a revistei Femeia.
Autor: Ivana Iancu
Foto: PR