Mihai Jurca (www.mihaijurca.ro) a fost desemnat, anul acesta, cel mai bun blogger de turism. Eu i-aș da un premiu pentru modestie și decență în media.
Fiul Romicăi Jurca, doamna inconfundabilă de la Meteo, urmează tradiția familiei și prezintă vremea la Antena 1, este căsătorit cu frumoasa Cristina Toader, fostă stewardesă și un PR-ist profesionist, și este pasionat nu doar de călătorie, ci de împărtășirea bucuriei descoperirilor sale cu prietenii din online.
Premiile pentru calitatea ta de călător avizat care împărtășește lucruri în online înseamnă ceva anume pentru tine?
Nu am alergat niciodată după premii. Chiar și în școala generală, după ce am luat premiul întâi din primul până în al patrulea an de studii, nu m-am mai atins vreodată de această distincție, deși consider că eram un elev bun. Însă premiile pe care le primesc pentru blog sunt altfel. Le consider mult mai valoroase. În școală primeam premiu pentru aptitudinile mele, în timp ce acum, premiile sunt o recunoaștere a faptului că tot ceea ce fac îi ajută pe cei din jur: pot călători mai bine, mai ieftin, ș.a.m.d. Deci da, fără falsă modestie, dacă tot iau premii pentru Best Travel Blog înseamnă că încă stau pe mijlocul drumului și nu am ieșit în decor.
Recunoașterea meritelor de comunitatea online a devenit esențială astăzi? Asistăm la o schimbare a mediului de comunicare și apreciere?
Un lucru e cert – stăm prea mult timp cu ochii în telefoane, nu mai comunicăm așa cum o făceam acum câțiva ani, nu știu dacă direcția este cea bună, cu tot respectul pentru evoluția tehnicii. Și o să fac din nou trimitere la anii de școală, când nu existau telefoane mobile și, ce să vezi?, tot reușeam să comunic cu prietenii mei și să ne vedem la fotbal, la film sau la snowboard. Mi-e dor de o zi în care să nu sune telefonul. Cât despre recunoaștere, da, cred că vine și online, și offline. Doamne ferește când va veni momentul să trăim numai din recunoașterea online!
E mai comod să lucrezi la TV sau în online?
N-aș putea face o diferență pentru că în ambele este vorba (și) despre imagine. Când merg la TV trebuie să fiu odihnit, zâmbitor, aranjat, întrucât cei care mă privesc nu știu că poate nu am cea mai bună zi, că mă doare capul sau că vecinul de deasupra a dat găuri cu bormașina toată noaptea. Așa e și în călătorii. Pentru că apar în multe poze din locurile în care ajung, trebuie să fiu atent la ținuta mea, la detalii, la calitatea materialelor realizate. Și de abia atunci intervine comoditatea, când stai la biroul tău, cu o cafeluță în față și pui cap la cap toate poveștile pe blog. Deci comoditatea și relaxarea țin mult și de felul în care știi să îți organizezi munca.
Dacă tot te-ai specializat pe vreme și călătorii, spune-ne cum se planifică o călătorie într-o țara exotică, de la bilete de avion până la destinații deosebite, cazare etc.?
În țările exotice, vremea este poate cel mai important aspect de care trebuie ținut cont. Că nu ne-am dori să ajungem undeva taman în vârful sezonului ploios. Există multe site-uri care îți spun care este „the best time to visit“ un anumit loc, o anumită țară, o anumită regiune. Apoi urmează întrebarea – pe cont propriu sau prin agenție? Pentru anumite destinații nu e operație pe creier să-ți croiești un traseu, să cauți un bilet de avion, cazare și activități pe care urmează să le faci la fața locului. În altele, e mai greu, iar expertiza unei agenții îți poate fi de folos. Mai ales că tu, ca turist amator nu ai foarte multe date despre locul respectiv sau, pur și simplu, nu ai acces la deal–urile pe care le poate avea o agenție specializată în vânzarea destinației respective. De regulă, alegi destinația, urmărești evoluția prețurilor bilețele de avion pe ruta respectivă, iar când consideri că ești mulțumit cu ce ai găsit, acționezi! Adică rezervi. La biletele de avion e exact ca la blackjack. Trebuie să te apropii cât mai mult de 21. Niciodată nu știi ce carte are să îți vină. Poate fi una bună, poate fi una care să te arunce în afara jocului. Așa și cu biletele, poți cumpăra, iar a doua zi să înceapă promoția sau, din contră, se pot dubla ca preț în câteva ore.
În ce țară ați plecat și a trebuit să vă vaccinați?
Deși am destul de multe țări exotice la activ (Bahamas, Brazilia, Mauritius, Thailanda etc.), nu îmi aduc aminte să fi fost nevoie de vreun vaccin.
Într-o țară ca Mexicul sau Brazilia, de pildă, nu e periculos să mergi în anumite zone?
În Mexic, din păcate, încă nu am ajuns. De vreo patru ani este pe lista mea și mereu apare altceva de făcut sau de vizitat. În Brazilia am fost însă, iar părerile încă sunt contradictorii în mintea mea. Cum nu mi s-a întâmplat absolut nimic și nici nu am avut vreun moment senzația că sunt în pericol, pot spune că Brazilia nu e cel mai rău loc în care să te afli. Auzind însă povești cum că ești oprit cu arma în trafic și deposedat de toate lucrurile de valoare, mă pune pe gânduri. De aceea mi-e greu să vă spun dacă e safe sau nu.
În materie de gastronomie, care sunt cele mai năstrușnice preparate pe care le-ai gustat?
Nu știu dacă am încercat ceva atât de neobișnuit. Ce, gândacii sunt neobișnuiți? (n.r. râde) Le spun tuturor să mănânce hering suedez fermentat la soare, cu intestinele nescoase, pe un pat de cartofi și cu puțină ceapă roșie și să-mi spună după aceea dacă li se pare ceva mai… năstrușnic. Că de miros nu poate fi vorba. Dacă stai rău cu ficatul, ăla ești!
Există și feluri de mâncare de care nu te-ai putut atinge?
Am văzut prin Asia toate minunile pământului – ouă de găină cu puișor înăuntru, picioare de pasăre, budincă din sânge de pasăre, durian (n.r. un fruct din Asia de Sud cu un miros greu de suportat). Și mă opresc. Poate sunt la masă cei care răsfoiesc revista și nu vreau să le stric pofta.
Călătorești doar tu, bagajul și aparatul de fotografiat?
Eu, bagajul, aparatele, căci sunt mai multe, și o tonă de cabluri, adaptoare, încărcătoare, mufe, carduri, cititoare, harduri externe, obiective foto. Am tot ce îmi trebuie pe parcursul unei vacanțe.
Se poate trăi decent din blogging și vlogging și în România?
Da, consider că aș putea trăi bine dacă m-aș ocupa doar de blog. Numai că nu există o constantă în privința colaborărilor. Sunt luni în care nu îți vezi capul de treabă, există luni în care nici brandurile nu comunică atât de mult.
Cât îți folosesc în job, dar și în viața cotidiană cultura generală, școala, studiul?
Ohoho, o întrebare care mă provoacă. Dacă nu ai o bază culturală solidă, îți e mai greu să extragi toată seva unui anumit loc, a unei situații în care te afli poate pentru o singură dată în viață. Și spun asta mai ales în privința blogului. Eu nu pot merge în Spania, să zicem, și să le recomand cititorilor să facă baie în Mediterană, să mănânce paella și să bea sangria. Ei așteaptă mult mai mult de la mine! Trasee mai puțin cunoscute, mâncăruri mai puțin știute, situații mai puțin întâlnite în viața de zi cu zi… Și aici îți aduci aminte că ai citit tu la un moment dat undeva o istorioară despre litera L care este pavată în piața mare din Tallinn, Estonia. Și uite așa vii cu ceva nou!
Ce te inspiră?
Marea și deșertul. Deși ordinea cred că e inversă. Îmi plac destinațiile aride, îmi plac cactușii, îmi place ideea de nesfârșit. Că, oricât ai merge pe jos, nu poți să dai de capătul acelui loc, fie el mare sau deșert. Mi s-a părut fabulos momentul în care am mers în Qatar într-un jeep safari, iar la un moment dat ne-am oprit. Ne spune șoferul nostru: „Vedeți balta aceea la 1 kilometru în față? Dincolo de ea e Arabia Saudită“. Ești în deșert, iar acolo este o graniță, spre același deșert, dar administrat de un alt stat.
Iubirea este o lume în care trăiești sau pe care o dorești?
Iubirea este și a fost mereu o constantă în viața mea, dar mi-e destul de greu să croșetez pe această temă (n.r. râde). Mi-e mai simplu să vă povestesc despre Deșertul Mojave, spre exemplu. Îmi găsesc cuvintele mai ușor.
Cum este o zi obișnuită din iarna asta?
Întrebare care doare, pentru că urăsc sezonul rece în oraș. Nu îmi place să mă îmbrac în multe straturi, cu haine care nu sunt deloc confortabile ș.a.m.d. Dar ce să facem? Ne adaptăm. Ziua mea tipică, obișnuită începe pe la 7.30, cu o cafea și niște știri la TV. Apoi scriu ceva pe blog, o gustare, iar de la 11 încolo – program administrativ (fie am întâlniri programate, fie editez poze sau scriu din nou, fie ies să fac sport ori merg la cumpărături). Urmează repriza de TV, masa de seară și cam aia a fost ziua. În weekend, de regulă, suntem plecați pe undeva, eventual chiar la snowboarding, că tot a venit iarna.
Ai o mamă celebră în domeniul meteo. Te mai consulți cu ea la anumite lucruri?
Întotdeauna. Mi se întâmplă des s-o sun ca s-o mai întreb lucruri legate de vreme, mai ales când au loc schimbări, când începe să plouă mai tare, să ningă, atunci când vine canicula etc. Sunt lucruri pe care eu, care nu sunt de specialitate, le observ mai greu.
Ți-a fost model?
Ambii părinți sunt (ori au fost, în cazul tatălui meu) modele de urmat în viață. Mi-au transmis, înainte de toate, să fiu om. Să fiu bine-crescut, să fiu modest, să mă gândesc și la cei de lângă mine. Că restul vine pe parcurs.
Ești un om discret. Dar hai să aflăm ce îți place să mănânci și dacă gătești. Te inspiră călătoriile?
Sunt un gurmand, deși nu se vede pe silueta mea. Ador mâncarea gustoasă. De la tapasurile spaniole la curry-urile indiene și thailandeze, la preparatele austro-ungare și la mâncarea coreeană. Aș putea face o lista nesfârșită de preparate pe care le ador. Uite, mâncărurile copilăriei pe care le ador – supă cu găluște, spanac, piure cu pui și sos de vișine (rețetă ungurească, cred), ciorbă de fasole cu afumătură și, în general, ciorbele acre. Și cel mai bun cremșnit, pe care îl face mama mea. În schimb, nu sunt mare fan sarmale sau cozonac. Iar de gătit, gătesc orice. Iar cei din jur spun că mă pricep. Îmi place să gătesc rapid, feluri de mâncare ce nu necesită fierbere sau coacere îndelungată. Imediat fac un wok cu ce am prin frigider, o porție gustoasă de paste, un gazpacho andaluz, chiar și curry, deși miroase apoi toată casa timp de două zile.
Îți place să mergi la shopping? Îți alegi singur hainele, încălțămintea?
Sunt un mare fan al cumpărăturilor. Îmi place să fiu mereu pus la punct. Dacă anii trecuți petreceam mult timp prin magazine, acum situația s-a cam schimbat. Nu pentru că nu mi-ar plăcea ori n-aș avea timp, ci pentru că mai toate brandurile mele preferate sunt online și nu sunt românești. Deci nu am acces fizic la ele în magazine.
Faci sport?
Aș vrea să cred că da, dar ajung destul de rar din cauza programului. Mai merg să înot din când în când și la fotbal. Nu îmi place să merg la sală. Îmi plac mișcarea în aer liber și, în general, sporturile de echipă.
Ce cărți alegi, ce filme, ce spectacole?
Îmi plac filmele mai ciudate (nu mă puneți să definesc acest termen pentru că nu știu nici eu ce să spun). Grand Hotel Budapest… l-ați văzut? E un film pe gustul meu. Cărți, din păcate, citesc destul de rar, pentru că nu am când să mai citesc. Pentru mine „cărțile“ sunt online și sunt despre destinațiile în care urmează să ajung. Documentându-mi călătoriile, vrând-nevrând, aflu o grămadă de informații utile. În fine, tot citit este și acesta, dar într-o altă formă!
Emotiv?
Câteodată.
Curajos?
Curajos, dar realist. Nu îmi place să-mi asum riscuri inutile.
Să te reinventezi e greu?
Cred că aș putea să fac orice pe lumea aceasta și nu mi-e frică de schimbări. Un lucru pe care nu foarte multă lume îl știe: mereu am fost foarte bun la matematică. Deși apar la TV, am un blog în care povestesc experiențe de viață și despre călătorii, sunt mult mai înclinat spre partea practică a lucrurilor. Iar acest lucru îmi pune ordine în gândire. Iar dacă urmezi un algoritm, poți face orice.
Citește și:
- Cristiana Oprea: Îmi doresc să reprezint România la Campionatul European de Raliuri
- Elena Pagu, campioană mondială la 92 de ani
- Alina Cimpoieru e cu Hollywoodul la picioare
Material preluat din numărul de februarie 2019 al revistei Femeia.
Text: Ivana Iancu
Foto: arhiva personală