Esti aici
Femeia.ro > Vedete > Paula Seling: Sunt îndrăgostită iremediabil de pian

Paula Seling: Sunt îndrăgostită iremediabil de pian

Ce o face unică? În primul rând vocea. Dar și calitatea în tot ceea ce face, firescul din felul ei de a fi, respectul pentru muzică, pentru ea însăși.

Și-a dorit să fie pianistă. Muzica ei curge pe clape într-un mod misterios, fascinant. La 37 de ani, Paula Seling este recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune voci din muzica românească. A cântat în deschiderea concertelor lui  Michael Bolton sau Beyoncé, a primit premii naţionale, trofeele „Cerbul de Aur“ şi „Mamaia“, dar și statuete MTV. A ajuns pe podiumul Eurovisionului de două ori: în 2010 cu Playing with Fire, cântată împreună cu Ovi, și în 2014 cu Miracle, unde, pe lângă piesa interpretată i-a fost apreciată și frumusețea, fiind votată cea mai frumoasă concurentă din competiţie. Are un CV impresionant, este solistă, compozitoare, producător muzical și om de televiziune. O vedem în concerte, unde umple săli, dar și la TVR 2, într-o emisiune de sâmbătă seară, prezentată în trio, alături de Ovi și Adrian Enache.

Ce înseamnă un „duel al pianelor“ pentru Paula Seling?

Înseamnă o joacă frumoasă, întâlnirea săptămânală cu artiști minunați, dar și cu meseriașicare ne arată latura lor artistică (specialiști în fashion, actori, designeri, chefi). Mai înseamnă un vis împlinit: de a avea o emisiune alături de Ovi și Adrian Enache. Ca artiști, înseamnă bucuria de a cânta lucruri inedite, care să ne pună în valoare și de a apărea în fiecare sâmbătă seara în fața oamenilor, cu ceea ce avem noi mai bun.

Câtă informație în materie de tradiție și de inovație e necesară pentru o nouă piesă?

Foarte multă. Trebuie să vii cu ceva nou, să nu spui lucrurile cum s-au mai spus, să spui lucruri care s-au spus mai rar, dar într-o formă mai specială. De asemenea, trebuie să scrii muzica altfel. Cel puțin din punctul meu de vedere, așa e. E extrem de important ca ceea ce lansez nou să iasă în evidență dintre celelalte cântece, probabil create în același fel.

Din drumurile tale, care a fost cântecul care te-a impresionat?

Au fost multe de-a lungul timpului, în funcţie de starea sufletească din momentul respectiv şi de senzaţiile pe care mi le-a indus. Au fost: November rain, de la Guns ‘n Roses, pe vremuri, „Creep“ de la Radiohead și următoarele variante, a fost Bon Jovi, cu Bed of rosesși, mai recent, Hello, melodia de la Adele.

Muzica făcută cu profesionalism are șanse să reziste pe o piață destul de superficial construită?

Cred că da… Nu sunt sigură, pentru că nu știu unde mă vor duce pașii peste 20 de ani. Încerc însă să mă păstrez fidelă publicului meu, care ascultă cu interes și cu nerăbdare piesele mele. Pentru că întotdeauna când lansez câte un cântec nou, fanii mei își doresc să fie ceva special.

Concurența este benefică în artă?

Nu. Pentru că arta, în general, are legătură cu puntea  dintre artist și public, nu are legătură cu inspirația de la cei din stânga sau din dreapta. În artă, nu în comerț, se spun lucrurile din dorința de a răscoli ceva în sufletul celui care consumă arta respectivă și nu este făcută pentru a avea, exclusiv, public numeros. Sunt conștientă că artă fără public nu există, dar au fost mulți artiști de-a lungul timpului care au creat mai mult din nevoia de a-și spune trăirile interioare și nu dintr-o raportare la partea financiară ce rezultă din a avea cât mai mulți consumatori. Au făcut artă din dragoste de artă și peste ani publicul i-a înțeles și a iubit lucrările lor.

(de evidențiat)

Ai repeta experiența de la Eurovision?

Acum, nu știu să răspund la această întrebare. Eurovision este o dependență frumoasă și foarte grea. E greu să ajungi acolo și nu știu dacă mai am energia să refac tot parcursul. Nu spun însă nu, niciodată.

Cu ce ai pleca de acasă în lume!

Cu soțul meu și cu tot ceea ce este frumos și ne înconjoară.

Educația și instruirea ți-au fost de folos?

Bineînțeles! Educația mi-a fost foarte de folos… și tot ceea ce mi-au dăruit ai mei, de acasă. Părinții mei au fost atenți ca eu să parcurg o dezvoltare intelectuală care să mă ajute să-mi fac un rost pe lume. Le mulțumesc mult că au insistat, m-au ajutat să fiu mai bună și au participat cu tot ce au putut ca eu să-mi fac toate școlile de care am avut nevoie și pe care, ulterior, chiar am vrut să le fac.

Ți-ai facut, în București, un loc al tău? Cum l-ai personalizat?

Sigur, mi-am făcut alături de soțul meu o casă așa cum am vrut noi. Cu obiecte ce au pentru noi o anumită semnificație, aduse din diverse vacanțe sau din țările pe unde am cântat. Unele au venit din locuri îndepărtare, altele mai apropiate, dar este un colț unde ne retragem din agitația orașului cu mare bucurie și ne simțim acasă.

Ce muzică asculți acasă sau în mașină?

În general, nu ascult muzică în mașină și, dacă sunt la drum lung, prefer muzica clasică, pentru că îmi dă o stare de liniște perfectă pentru ceea ce fac.

Frumusețea, echilibrul, armonia se mențin greu?

Da, în ziua de azi foarte greu.

Ce haine preferi? Cât timp acorzi alegerii acestora?

Până nu de mult, îmi displăcea să merg prin magazine ca să-mi cumpăr haine. Mai nou, puțin, chiar foarte puțin, s-au schimbat lucrurile. Odată cu noua etapă din viața mea de televiziune, trebuie să mă pun la punct și cu acest aspect. În general, lăsam asta pe mâna stiliștilor cu care colaborez. Acum, pentru că am multe întâlniri, trebuie să mă mai ocup și singură. Așa am constat că nu este atât de plictisitor la cumpărături. E un mic compromis.

Mai ai timp de tine, de sufletul tău, de o carte, de un spectacol?

În ultima perioadă mai greu, pentru că patru ani am fost studentă la Conservator, am terminat, am luat licența și acum trudesc din greu să-mi iau și masterul. Chiar dacă mi-e greu, trebuie să-mi continui studiile pentru că e necesar pentru mai departe.

Ce vise din copilărie mai ai de construit?

Să ajung pe Lună.

Cum ești tu, cu tine?

Uneori rea și asta nu este întotdeauna bine. Sunt autocritică și cer mult de la mine.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.41/19.10.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: PR

Comments

comments

Lasă un răspuns