Ivana Iancu a stat de vorbă cu mai mulți oameni din lumea teatrului cărora le-a pus chiar această spinoasă întrebare: cine (mai) are nevoie de teatru? Începem aici seria răspunsurilor, cu actrița Sabrina Iașchevici și actorul și regizorul Nelu Serghei.
Teatrul este modalitatea prin care chiar și în vremuri de cenzură se spuneau adevăruri dureroase. Ne este aproape, dar, cu strângere de inimă, cu o durere reală, ne uităm acum la ușa teatrului închisă. Îmi vin în minte acum versurile lui Iancu Văcărescu, scrise în 1819, la inaugurarea primului teatru din București, Teatrul Domniței Ralu: „V-am dat Teatru, vi-l păziţi/Ca un lăcaș de Muse, /Cu el curând veţi fi vestiţi/Prin veşti departe duse./În el năravuri îndreptaţi,/Daţi ascuţiri la minte,/ Podoabe limbii noastre daţi/Cu româneşti cuvinte”.
Unde sunt acum luminile? Unde e magia? Unde sunt aplauzele și momentul când actorii se înclină în fața publicului? Unde e momentul plecării de la teatru, când te simțeai mai bogat, mai liber, mai curat?! Mă întreb dacă vom mai avea curajul să intrăm într-o sală de teatru, așa ca la o fântână… fără să ne gândim că aerul din jurul nostru e otrăvit.
Nelu Serghei – actor, regizor, Teatrul Jean Bart, Tulcea
Teatrul în criză… cine mai are nevoie de spectacole?
Toți. De la cei mici până la generația vârstnicilor. Fenomenul teatral, în speță spectacolul de teatru, este pentru oameni cu oameni, în prezent, acum și nu în trecut. Doar așa se produce miracolul artistic. Și oamenii au nevoie de miracol, mai ales în vremuri de criză, de orice fel.
Ce faci, ca actor, în această perioadă pentru a păstra vie legătura cu publicul de teatru?
Doar ce se poate pe rețelele de socializare: poezie, fotografii, amintiri. Eu cred că nu actorul trebuie să păstreze în acest mod această legătură, dacă se vrea să fie vie. Vie este atunci când simți în ochii spectatorilor ceea ce ai vrut să le transmiți și realizezi asta doar la aplauzele de final. Cei ce iau aceste măsuri de restricție trebuie să găsească modalități de a nu întrerupe legătura dintre actor și spectatori. Este o premieră în istoria omenirii, când cineva rupe și interzice această legătură, lovindu-i brutal, în mod nefiresc și tragic, pe iubitorii Thaliei.
Cum vezi evoluția spectacolului de teatru după perioada online?
Va fi iar o perioadă de tranziție, dar, sunt sigur, nu va dura prea mult. Se vor folosi și alte mijloace tehnice pentru realizarea unui spectacol de teatru, cele ce s-au găsit în perioada online. Cu toate acestea, atât timp cât ființăm ca oameni și nu roboți, vom continua să căutăm adevărul sentimentelor noastre (emoție, bucurie, teamă, ură, frustrare etc.) tot în sălile de teatru. Numai acolo îl putem găsi, atunci când avem nevoie și nu numai. Și oamenii au avut dintotdeauna nevoie de adevăr. Teatrul nu moare! Teatrul s-a născut pentru nemurire.
Citește și: Alina Petrică: Prin teatru mă simt liberă
Sabrina Iașchevici – actriță, Teatrul ODEON, București
Teatrul în criză… cine mai are nevoie de spectacole?
Teatrul este acum într-un moment dificil și, în ziua în care lucrurile vor reveni la normal, probabil că acest normal nu va mai fi același. Cred că lucrurile vor reveni modificate. Cred că vă dura până oamenii vor intra din nou liniștiți într-o sală de teatru. Dar ușor-ușor vor veni, pentru că avem nevoie de spectacole! Cu toții. Acum e greu să dorim să ne gândim la altceva decât la sănătate și siguranță și e normal, oamenii mor în jurul nostru. Dar trebuie să avem răbdare, vom dori din nou să ne pierdem privind un spectacol de teatru, să ne lăsăm mintea activată, pusă pe jar, așa cum doar la teatru se poate întâmpla, acolo, viu, chiar în fața ta.
Ce faci, ca actor, în această perioadă pentru a păstra vie legătura cu publicul de teatru?
În această perioadă, învăț să fac lucruri noi și simt că asta nu mă îndepărtează de teatru. Atât timp cât mintea și curiozitatea sunt alimentate, nu faci decât să crești, iar pentru a face teatru sau orice, de fapt, ai nevoie de asta. De câte ori am avut ocazia sau mi-a venit vreo idee, am mai făcut câte un proiect pentru mediul online, iar de curând am avut un spectacol-lectură la teatrul Odeon și această întâlnire mi-a mai hrănit oarecum dorul de teatru. În rest, oare ce fac… cel mult citesc, imaginez și discut cu prieteni apropiați încercând să găsim o formă prin care să putem exista fără a ne expune riscurilor infectării.
Cum vezi evoluția spectacolului de teatru după perioada online?
Cred că lucrurile interesante pe care le-am descoperit lucrând online noi, cu toții, mijloace noi de a pune în valoare teatrul, vor putea funcționa în continuare, în paralel cu spectacolele de teatru pe scenă. Mai mult… realmente nu știu, nu îmi dau seama, vom vedea.
Citește și: Unde călătorim în pandemie?
Text: Ivana Iancu
Surse foto: Marius Mariș – 10 pentru FILM – TIFF; Arhiva personală Sabrina Iașchevici