Teatrul a fost dintotdeauna o avangardă, idei, atitudini, gânduri, visuri, exprimate direct sau subtil, care au animat umanitatea de acolo, de pe scenă. Ivana Iancu își continuă seria de interviuri cu oamenii de teatru de la noi despre felul în care mai există și în care va evolua arta teatrală după această perioadă dificilă. Azi, cu actorii Irina Olteanu și Rareș Florin Stoica.
Rareș Florin Stoica – actor, Teatrul Mic
Teatrul în criză… cine mai are nevoie de spectacole?
Așadar, asta-i întrebarea?! A fi sau a nu fi!
E întrebarea pe care am început s-o pun încă de când eram la facultate, deci vorbim de cel puțin zece ani în urmă. Da, mă întrebam asta pentru că aveam nevoie să fac un mic studiu de piață ca să știu încotro mă va arunca destinul. Asta e apropo de „destinul ți-l faci cu mâna ta“, ei bine, eu cred că până într-un punct. Primesc o grămadă de mesaje de susținere de la spectatorii fideli, cumva simt că dorul este la fel de mare și din partea lor. Avem nevoie de spectacole! Peste câteva luni, oamenii se vor îngrămădi la casele de bilete. Am o certitudine. O să alergăm după artă și divertisment ca după pâine.
Ce faci, ca actor, în această perioadă pentru a păstra vie legătura cu publicul de teatru?
Deocamdată, avem repetiții pe zoom și păstrăm vie legătura dintre noi, actorii. Aș zice că e a doua perioadă de refacere de după primul val de carantină. Ne reconfigurăm cumva. Și ieșim din zona de confort. La Teatrul Mic pregătim surprize pentru marea întâlnire cu publicul. Îți dai seama, deja îmi imaginez totul. Dar, lăsând gluma la o parte, o să fie sărbătoare și o să ne întoarcem la rădăcinile teatrului. Iar pentru mediul online pregătesc împreună cu Cosmin Andrei, student la regie film, un miniserial. Să avem baftă, zic.
Cum vezi evoluția spectacolului de teatru după perioada online?
Păi asta cred: că ar trebui să ne întoarcem la rădăcini. Când spun asta, mă refer chiar la teatrul antic, la mitologie, dar nu numai. Ar fi bine să gândim în profunzimi necesitatea unui spectacol și tema pe care o vom alege de acum înainte. Spectatorii vor avea nevoie de show-uri gândite inteligent, la filigran, de mister și de catharsis.
Citește și: 10 filme altfel de privit până la sfârșitul carantinei
Ileana Olteanu – actriță, Teatrul Național „I. L. Caragiale“ București
Teatrul în criză… cine mai are nevoie de spectacole?
Da, teatrul este într-o criză majoră. A fost primul care s-a închis și ultimul care s-a deschis. Acum trăim într-o mare nesiguranță, nu știm cât va dura starea aceasta, iar artiștii sunt puși pe ultimul loc. Să nu poți să te bucuri de profesia ta, să nu poți să aduci bucurie și emoție oamenilor… devine frustrant. De aceea, cred că nevoia de spectacole va exista, mai ales după pandemie. Toți vom avea o sete de artă, de cultură, de teatru, de socializare…
Abia aștept să fiu pe scenă, să aud sala vibrând, spectatorii reacționând, râzând, aplaudând. Să simțim împreună emoția aceea unică a întâlnirii într-o sală de teatru… de când bate primul gong până la final, când se trage cortina. Mi-e dor de ritualul acela din ziua spectacolului, de mersul la teatru, de cabina unde mă machiam, mă coafam, îmi puneam costumul, de oboseala aceea plăcută care mă învăluia după spectacol… Credința mea este că în 2-3 luni ne vom întoarce la normal, vom putea să repetăm și să jucăm pe scenă, dar nu știu dacă vom fi la fel. O transformare va fi. Mai ales în interiorul nostru. E o lecție de viață pe care am trăit-o anul acesta. Poate vom ieși îmbunătățiți.
Ce faci, ca actor, în această perioadă pentru a păstra vie legătura cu publicul de teatru?
În prima perioadă de izolare am făcut audio-bookuri pentru Editura Litera. Citeam povești pentru copii, romane, cărți educative. A fost un fel de reinventare, pentru că nu mai făcusem niciodată așa ceva. Am învățat să lucrez cu mixer de sunet și microfon, cu programe pe laptop…
Am păstrat legătura cu spectatorii prin Teatrul Național, care a difuzat online gratuit conferințe și spectacole filmate în sălile noastre de teatru. În perioada post-izolare am jucat în aer liber pe Amfiteatru TNB anumite spectacole care erau cu puțini actori în distribuție. În septembrie și octombrie am jucat în interiorul teatrului și m-a impresionat dragostea spectatorilor care stăteau două ore la teatru cu măști și fără aer condiționat.
Acum trăim a doua izolare. Iar sunt închise teatrele, de data asta nici repetiții nu facem. Și am ales să fiu voluntar DSP. În loc să stau acasă și să-mi plâng de milă, merg și ajut oameni care au nevoie de medic de familie, de decizii de izolare, de sfaturi, de un om care să-i asculte. Câteva ore pe zi merg și ajut. Ca Regina Maria. Ca George Enescu. Adevărate modele. Nu am timp de depresii sau plictiseală. Am și doi copii, facem școală online, teme, gătim împreună, facem sport, vedem filme, am făcut și măști la mașina de cusut când nu se găseau în farmacii…
Cum vezi evoluția spectacolului de teatru după perioada online?
După perioada online va fi o imensă sete de socializare. Oamenii vor căuta bucuria întâlnirii cu alți oameni, cu prietenii, cu familiile lor. Așa că și teatrul va fi un spațiu de întâlnire, de bucurie, de a trăi emoții și a intra într-o lume magică. Ușor-ușor, ne vom întoarce la normal. Probabil cu anumite traume, dar lucrurile vor reveni la normal. Probabil că ne așteaptă o criză economică, dar, dacă fiecare iese cu ceva bun din această lecție de viață, vom ști să transformăm totul în ceva frumos! Să avem nădejde că totul va fi bine!
Săptămâna teatrului. Ziua 2. Cine (mai) are nevoie de teatru?
Citește și: Săptămâna teatrului. Ziua 2. Cine (mai) are nevoie de teatru?
Text: Ivana Iancu
Surse foto: Cosmin Andrei; Florin Ghioca