„Avem teatrul în sânge! Unde sunt luminile? Unde e magia? Unde sunt aplauzele și momentul când actorii se înclină în fața publicului? Unde e momentul plecării de la teatru, când te simțeai mai bogat, mai liber, mai curat?“ Ivana Iancu evocă emoționant vremurile teatrului „pe viu“ și a stat de vorbă cu o serie de oameni de teatru de la noi cu referire la prezentul și viitorul acestei arte. Iată aici ultimul episod din această grăitoare serie – cu actorii Dan Bordeianu și Florin Aioane și cu regizorul Horia Suru.
Dan Bordeianu – actor
Teatrul în criză… cine mai are nevoie de spectacole?
Păi nimeni, nu? Adică ce… îți dau de mâncare, te țin sănătos, te încălzesc? La trup nu, dar la suflet da! Dar cine mai are nevoie să-și îngrijească sufletul și mintea în perioada aceasta, să evadeze măcar pentru o oră, două din frica, chiar panica din jurul nostru? Cine mai simte nevoia să viseze, să simtă emoție vie și să închidă televizorul, să oprească telefonul, să se îmbrace frumos (sau măcar civilizat), să se așeze într-o sală confortabilă și să lase povestea din fața lui să se desfășoare și, încet-încet, să intre într-un alt „loc“, alt timp, altă viață. Eh uite, se poate și fără tehnologii demne de Star Trek. Dar cine sunt acești oameni habar n-am! Este alegerea fiecăruia, dar oare avem această libertate?
Ce faci, ca actor, în această perioadă pentru a păstra vie legătura cu publicul de teatru?
Avem tot soiul de proiecte în care încercam să păstram contactul, de la tot felul de întâlniri și workshopuri online până la reproducerea unor tablouri celebre, însuflețite de noi înșine. Se repetă, păstrând regulile, se muncește, dar acel loc magic cu lumina stinsă într-o parte a sălii lipsește. Și doare.
Cum vezi evoluția spectacolului de teatru după perioada online?
Toate trec. Și perioada aceasta va trece. Iar umanitatea are resursele necesare să învingă teama, să uite de ea. Evoluție? Adevărul scenic este acela! Formele pot fi multe, dar adevărul poveștii, adevărul acelei vieți închipuite de niște oameni și crezute de către alții (fabulous, nu?), este unul singur și este sau nu este. Toate trec.
Citește și: Filmele eligibile pentru Oscar 2021 – predicții
Florin Aioane – actor, Teatrul de Stat Constanța
Teatrul în criză… cine mai are nevoie de spectacole?
Foarte concret, publicul spectator și oamenii care formează acest organism numit generic „teatru“ (actori, regizori, coregrafi și oamenii din departamentele tehnic și administrativ). Instinctul mă împinge să spun că toată lumea are nevoie de spectacole și că ușile unui teatru ar trebui să fie mereu deschise, dar nu pot să fac abstracție de faptul că răspunsul meu e generat, în primul rând, de frică. În perioada pe care o traversăm, segmentul cultural riscă să fie neglijat.
Ce faci, ca actor, în această perioadă pentru a păstra vie legătura cu publicul de teatru?
Foarte concret, filmulețe care ajung pe rețelele de socializare, însă nu cred că au același impact asupra spectatorilor precum reprezentațiile din sala de teatru. Indirect, pentru a păstra legătura cu publicul, pot să continui să mă antrenez. Asociez actoria cu un sport de performanță. Faptul că încă nu știu când o să apuc să joc din nou îmi relaxează foarte mult subconștientul și pot să lucrez în liniște. Evident, este un lux pe care mi-l permit acum datorită faptului că sunt angajat. Dacă rămâneam în sectorul independent, nu-mi dădeam voie să mă gândesc la așa ceva. Nu în perioada asta. În concluzie, în actorie contactul cu publicul e indispensabil. Sunt dator să aștept activ și să mă antrenez.
Cum vezi evoluția spectacolului de teatru după perioada online?
Foarte concret, nu știu. Cred însă că își vor relua activitatea majoritatea teatrelor. Să sperăm că acest fapt va diminua discrepanța dintre sectorul independent și cel de stat. Îmi doresc ca spectacolele să devină mai calitative și să se aloce mai mult timp pentru repetiții.
Horia Suru, regizor
Teatrul în criză… cine mai are nevoie de spectacole?
Nu cred că se poate trăi fără cultură. Sau cel puțin pentru mine idea de a trăi fără muzică, teatru, filme sau arte plastice nu există. Cred că oamenii au nevoie de povești.
Arta și teatrul în special reprezintă o oglindă a societății, așa că e normal să fie afectat în condițiile actuale. Totuși, activitatea a continuat cu spectacole outdoor sau în mediul online.
Teatrele sunt închise și cred că ar trebui să facem eforturi pentru a găsi strategia coerentă pentru a reveni în săli. Sunt convins că sălile de spectacole sunt printre cele mai ușor de controlat din punct de vedere sanitar și al circuitelor pentru spectator. Cu testări periodice pentru personalul artistic și tehnic, s-ar putea relua activitatea pe scenă. Nu știu dacă nevoia de spectacole, după această lungă perioadă de restricții si îngrădiri, este mai mică, dar sunt convins că teatrul din sala de spectacol, prin caracterul său unic și irepetabil, nu poate și nu va fi înghițit de mediul online.
Ce faci, ca regizor, în această perioadă pentru a păstra vie legătura cu publicul de teatru?
Nu cred că această legătură se poate rupe atât de ușor. Eu încerc să lucrez, să propun proiecte care se pot desfășura în siguranță. În perioada post-lockdown am avut o singură premieră, cu „Cercuri nesfârșite“, după Jon Fosse, spectacol produs de Backstreet festival/The Joy Project in Alexandria, Egipt.
Cum vezi evoluția spectacolului de teatru după perioada online?
Nu cred că vor exista schimbări majore. Sper totuși că lumea teatrului va fi mai deschisă spre tehnologie, că limbajul performativ va fi acceptat mai ușor, că vor apărea mai multe spectacole hibrid, că filmările și transmisiile live vor avea parte de bugete încât să fie calitative etc.
Citește și: Săptămâna teatrului. Ziua 4. „V-am dat Teatru, vi-l păziţi“
Text: Ivana Iancu
Surse foto: Marius Mariș – 10 pentru FILM – TIFF; arhiva personală Dan Bordeianu; arhiva personală Horia Suru