Cu toții știm că facem parte din umanitate, dar cu toții recunoaștem câteodată circumstanțe și condiții care frizează „inumanul“. Ce ne face oameni și ce ne poate face să părăsim „umanitatea“? În numărul 2 al revistei, sub lupa psihologului intră pe rând societatea, educația, abuzuri, ficțiuni care ne pun față în față cu această „reducție a omului“ care este automatul.
Vom arunca o privire în mecanismele interne și profunde ale transformării individului în condiții extreme, aflând de la Daniel Pavel, prezentatorul showului Survivor de la Kanal D, ce înseamnă cu adevărat să fii supraviețuitor în jungla dominicană.
Discutăm cu Mirela Nemțanu, CEO Hospice Casa Speranței despre dificultățile pe care le-a întâmpinat în primul an pandemic paliația, o latură a medicinei care revelează dimensiunea cu adevărat umană a științei.
Aflăm ce este umanul atunci când îl confruntăm cu limitele și opusele sale: gândim umanul în raport cu animalul și spunem că omul este „animalul care cuvântă“ „animalul care gândește“ „animalul care învață“ sau chiar „animalul care are suflet“, „animalul însuflețit de Dumnezeu“ „animalul care alege“. În raport cu divinul omul este o ființă muritoare și mărginită, în raport cu automatul pare de-o complexitate intangibilă. Felul în care ne gândim propria existență în raport cu toate plăsmuirile antropomorfe ale minților nostre ne revelează câte un aspect al existenței noastre.
Omul este om în lume, dar câteodată chiar presiunea lumii este cea care ne scoate din uman: prins în malaxorul puterii, omul devine semi-automat, devine masă. În ce condiții mai este posibilă atunci calea spre individuație?
