Societatea înaintează, femeile luptă și dobândesc tot mai multe drepturi și roluri, dar ceea ce nu se schimbă niciodată este legătura profundă pe care o mamă o poartă puiului ei. Această afecțiune uriașă și dorința de a proteja și de a oferi sprijin le regăsim în piesa „În timp ce ea era pe ducă”, o comedie tandră de Nadejda Ptuskina, care vorbește despre singurătate, dorințe ascunse — sau nu — despre sacrificii și despre modul în care grijile și gesturile de afecțiune ne dau șansa de a renaște.
Avanpremiera a avut loc pe 25 septembrie, la Sala Luceafărul din București. Atunci am discutat cu Magda Catone, cea care îi dă viață Sofiei, o bătrână care simte că sfârșitul e aproape și încearcă să se asigure că fiica ei, jucată cu măiestrie de Corina Dănilă, nu va rămâne singură după moartea sa. În personajul Sofiei se regăsesc nu doar temerile și responsabilitățile unei femei la vârsta senectuții, ci și dorința de a lăsa totul așezat, de a pregăti viitorul celor dragi, de a continua să fie prezentă în viețile lor, chiar și dincolo de propria existență.
Conversația cu marea actriță ne-a purtat prin tot ce a însemnat pregătirea rolului, provocările de a intra în pielea unei femei în vârstă și reflecțiile personale asupra vieții. Magda Catone ne-a dezvăluit ce a fost, de fapt, cel mai greu de interpretat, dar și cum simte magia de a te naște și de a fi femeie, un proces care nu ține cont de ani, ci de intensitatea cu care trăiești și iubești.
Interviu cu Magda Catone: „Nu mă gândesc la moarte, la ce o să fie în urma mea”
Femeia.ro (Andreea Vasile): Felicitări pentru rol. Cum ați primit propunerea?
Magda Catone: Am fost contrariată, așa. Sunt lucruri care sunt familiare. Până la urmă, e vorba de niște povești de psihologie care aparțin ce femei, în mod special. Dar ceva ce poate n-am studiat, sunt aceste coordonate ale vârstei.
Eu sunt o femeie în vârstă, dar nu mă gândesc niciodată la lucrurile pe care le povestește piesa asta. Adică, nu mă gândesc la moarte, nu mă gândesc la ce o să fie în urma mea. Nu am decât pasaje nu neapărat optimiste, dar, cu siguranță active, în viață. Adică, mă gândesc tot timpul ce am de făcut mâine. Nu mă gândesc că poate mâine nu mai sunt.
Piesa asta te face să te oprești un pic în loc, textul ăsta te face să meditezi și mai mult decât atât, și ceea ce e foarte frumos, să pleci de acasă pe gânduri. Să te gândești la mai multe lucruri.
Femeia.ro (Andreea Vasile): Cât timp a durat să pregătiți personajul?
Magda Catone: Nu prea a fost timp. Noi suntem ca profesioniștii, deschidem sertarele și scoatem de acolo ce știm mai dinainte. Ideea e să deschizi corect sertarul. După aia mai ai o expresie, cine poate mult, poate și puțin. Scoți mai mult din arsenalul pe care-l ai și le așezi în funcție de indicațiile regizorului, de felul în care înțelegi tu textul, de felul în care ți se așează toate temele pe care le abordează piesa.
Și lucrurile astea sunt, nu neapărat surpriză, dar apar situații noi. Știu de la început că e vorba despre o bunică, despre o familie, dar punctual, așa, mai specific, spunea personajul meu, „dacă iubești pe cineva, s-ar spune mai specific pe cine iubești”. Sunt lucruri care se dezvoltă specific acestui spectacol.
Deci, nu vor seamănă cu altele, mai mult sau mai puțin. Deși tu ești același actor, aceiași actriță, ai aceiași voce, folosești arsenalul din sertarele de care ziceam mai devreme.
„Prea târziu înțelegem lucruri esențiale pentru viața noastră”
Femeia.ro (Andreea Vasile): Ce vi s-a părut cel mai greu la Sofia?
Magda Catone: Felul ăsta în care ea coordonează într-o manieră disperat scenariul. Poate dacă ar fi să facem așa o analiză de ex abrupto, ne-am gândi că această Sofia este chiar scriitoare care pune în cârca fiicei ei tot felul de situații care nu îi aparțin. Presiunea faptului că nu e măritată, presiunea asupra faptului că e în vârstă și probabil, biologic vorbind, nu mai are mult de trăit și se gândește la asta.
Și toate lucrurile astea sunt teme majore, de când în lumea, și mai mult sau mai puțin ale acestei scriitoare care zice că inventează, inventează până când ajunge să găsească soluțiile cele mai bune pentru că totul e bine când se termină cu bine. Ăsta e demersul ei. Vrea să lase lucrurile așezate într-o manieră în care fiica ei, după moartea ei, să se poată bucura de ceea ce a cultivat până la momentul ăla.
Femeia.ro (Andreea Vasile): Cu ce lecție v-ați dori să rămână cei care văd piesa de teatru?
Magda Catone: Cu dorința de a veni la teatru și de a împărtăși alături de alături de actori teme majore ale existenței noastre Zice una din replici, foarte frumoasă, „târziu, prea târziu înțelegem lucruri esențiale pentru viața noastră”.
Și asta se referă la lucrurile simple. Cel mai simplu lucru e să trăiești liniștit într-o familie și să o cultivi cu toată, să zicem, disperarea și cu toată voința de a păstra această cetate, această formulă de existență ca pe, cum se spune, sfânta familie.
Magda Catone: „S-ar fi dus de râpă planeta dacă n-ar fi existat femeia”
Femeia.ro (Andreea Vasile): Cum e să fii femeie în lumea de astăzi?
Magda Catone: Femeia nu mai e ce știm noi. Nu mai e femeia mamă care are grijă de copii și gătește, spală, calcă și poate mai citește povești copiilor. Acum femeia trebuie să fie, cum râdeam noi în tinerețea mea, om politic și savant de renume mondial. Să fie și aviator.
Chiar era o glumă foarte tare. Dacă vezi că cineva, rezistă la programul de dimineață, să se trezească, să pregătească micul dejun, să trimită copiii la școală, să se ducă la serviciu, să se întoarcă acasă, să pregătească masa, să calce, să spele, să facă curat, să dea drumul la mașina de spălat, să dea drumul la cuptor… Înseamnă că, dacă toate astea poate să le facă, nu e decât o femeie. Câteodată așa, îmi place mie să zic, că s-ar fi dus de râpă planeta dacă n-ar fi existat femeia.
