Unele femei se simt adesea atrase de bărbați cu trecut complicat, traume nerezolvate sau dificultăți care par să ceară permanent sprijin. Dorința de a oferi ajutor, de a susține sau de a fi elementul stabil într-o relație cu un partener instabil emoțional are rădăcini adânci în psihologie. Nu este vorba doar despre atracție, ci și despre nevoi interne, tipare relaționale formate încă din copilărie, necesitatea validării emoționale și dorința de a găsi un scop semnificativ în cadrul unei relații, chiar dacă acest scop implică „vindecarea” partenerului.
De ce avem tendința de alege parteneri care trebuie „salvați”
Dincolo de idealurile romantice care prezintă iubirea ca puterea de a transforma partenerul, specialiștii explică că unele femei dezvoltă o dorință puternică de a „salva” sau de a corecta un bărbat, ca răspuns la propriile nevoi interioare.
Această tendință este adesea denumită complexul salvatorului sau savior complex, un tipar comportamental în care dorința de a ajuta devine dominantă, chiar în detrimentul propriei stări de bine.
Deși nu este o diagnoză clinică recunoscută, psihologii folosesc acest concept pentru a explica de ce anumite persoane se implică repetat în problemele altora, chiar și atunci când acest lucru nu aduce beneficii nici lor, nici partenerului.
Tipare adânc înrădăcinate
Un motiv important pentru care unele femei sunt atrase de parteneri cu probleme este legat de experienţele timpurii din viaţă. Psihologii de dezvoltare au observat că tiparele de ataşament formate în copilărie influenţează alegerile noastre relaţionale ca adulţi.
De exemplu, o persoană care a crescut într-un mediu instabil sau a avut părinţi inconsistenţi emoţional poate ajunge să asocieze atenţia cu „salvarea” sau cu rezolvarea conflictelor cu siguranţa şi dragostea.
Astfel, un partener dificil sau aflat în dificultate pare familiar şi, paradoxal, confortabil, chiar dacă relaţia este haotică sau dureroasă.
Mai mult decât atât, femeile care tind să vadă suferinţa partenerului ca pe o provocare sau ca pe o oportunitate de a demonstra cât de mult pot iubi sau cât de puternice sunt pot fi motivate de nevoi de validare a propriei valori.
Dorinţa intensă de a fi indispensabilă, de a avea un scop clar într-o relaţie sau de a găsi un sens puternic în rolul de partener de sprijin poate crea o atracţie faţă de bărbaţii cu traume nerezolvate sau cu probleme emoţionale.
Ciclul atracţiei şi al suferinţei
Când intri într-o relaţie cu cineva care are nevoie constantă de ajutor, un fel de dinamism emoţional începe să se construiască. Pentru unele femei, acest dinamism creează senzaţii puternice de rezolvare a situaţiilor, mai ales dacă ele sunt motivate de dorinţa de a oferi sprijin şi de a se simţi utile.
Bărbaţii cu un trecut dificil pot emana o vulnerabilitate care, iniţial, pare atrăgătoare. Vulnerabilitatea creează intimitate, iar intimitatea poate părea ca o conexiune profundă şi autentică. Această legătură emoţională intensă poate fi interpretată ca „adevărată iubire”, dar pe măsură ce relaţia continuă, nevoia de a rezolva problemele celuilalt poate eroda stima de sine a femeii şi poate duce la oboseală emoţională.
Un alt aspect descris de psihologi este repetarea unor tipare din trecut. Aceasta înseamnă că, fără să fim conştiente de asta, putem căuta în relaţii situaţii care ne sunt familiare din copilărie, chiar dacă sunt disfuncţionale.
Ataşamentul anxios, de exemplu, ne poate face să vedem nesiguranţa sau comportamentul evaziv ca pe ceva „normal”, iar prezenţa unui partener cu probleme ne poate părea mai puţin înfricoşătoare decât ne imaginăm.
Când dorinţa de a salva devine periculoasă
Este esenţial să înţelegem că dorinţa de a ajuta un partener nu înseamnă automat că este o alegere sănătoasă. Când salvarea celuilalt devine scopul principal al unei femei într-o relaţie, ea îşi poate neglija propriile nevoi, poate accepta comportamente toxice şi poate cădea într-un pattern în care propria fericire este constant sacrificată.
Psihologii atrag atenţia că dinamica salvatoarei poate alimenta dependenţa emoţională, iar femeile pot ajunge să rămână în relaţii ce le afectează sănătatea mentală, în loc să construiască conexiuni echilibrate şi respectuoase.
