Părinți, elevi și profesori au opinii diferite despre reintroducerea uniformei obligatorii în școli. În funcție de vârstă și experiență, unii o văd ca pe un instrument util, alții ca pe o cheltuială inutilă. Directoarea unui colegiu din București explică de ce, odată cu noile generații, obligativitatea purtării unei ținute poate fi mai greu de impus.
Cu sau fără uniformă în școlile din România?
Obligatorie în perioada regimului comunist, uniforma a devenit acum o alegere a fiecărei școli, fără să fie impusă la nivel național. În timp ce multe școli primare și gimnaziale o adoptă, situația se schimbă în licee.
Privită prin prisma amintirilor sau a poveștilor auzite, uniforma este pentru unii o restrângere a libertății de exprimare. În schimb, în țări dezvoltate, precum Marea Britanie, Irlanda sau Malta, este aproape universală. Ținuta obligatorie poate crește senzația de apartenență, promova egalitatea între elevi și reduce discriminarea.
Dar introducerea uniformei nu ar schimba complet situația. Zeno Daniel Șuștac, fondatorul grupului Părinții Elevilor din România, a explicat că telefoanele de ultimă generație, încălțările de firmă sau banii de buzunar rămân criterii de diferențiere între elevi.
Părerile părinților din grup sunt împărțite. Unii resping cu vehemență ideea: uniformele pot fi scumpe, din materiale de proastă calitate, greu de depozitat sau călcat, și nu ar permite copiilor să-și exprime personalitatea.
La polul opus se află părinții care susțin uniformele „moderne”, adaptate anului 2026 și confecționate din materiale calitative. Ca soluție de compromis, unii propun doar un cod vestimentar strict.
Opinia unei directoare din București: „Îți îmbraci copilul cum vrei, poți să îi pui și pene de struț, dar nu la școală”
La Colegiul Național I. L. Caragiale din București există un cod vestimentar. Regulamentul prevede ,,cămașă/bluză/tricou alb, fără imprimeuri, fără mesaje scrise sau desene; pantaloni lungi/fustă/sarafan/rochie închise la culoare, fără tăieturi și aplicații; sacou/pulover/hanorac închise la culoare, fără desene, fără mesaje scrise sau imprimeuri”.
Dar realitatea este că nu toată lumea îl respectă, spune directoarea, Andreia Bodea.
„Să spunem că o treime din școală îl respectă. Dar nu îl respectă de frica mea sau de teama notei la purtare. Îl respectivă pentru că sunt copii educați, civilizați, copii care vin la școală ca să învețe și pentru că părinții acasă i-au învățat că nu te duci la școală îmbrăcat ca și cum te-ai duce la plajă. (…) Codul vestimentar se bate cap în cap cu Statutul Elevului, unde este stipulat că modul în care te îmbraci nu poate constitui motiv pentru a interzice unui elev accesul în școală, dreptul la educație fiind un drept constituțional.
Asta s-a tradus și se traduce din ce în ce mai mult în – am spus-o și eu, au spus-o și alții – în ‘venim la școală cum vrem’. Și este din ce în ce mai rău! Iar excesele sunt la ordinea zilei. În toate liceele și colegiile și școlile. Dacă o să veniți în orice școală, o să vedeți și copii decent îmbrăcați și foarte potrivit pentru vârsta lor și pentru locul în care se află, dar o să vedeți și eleve cu bustiere foarte decoltate, cu abdomenul gol, cu colanți extrem de subțiri, cu gene false aplicate, cu acid hialuronic în buze, cu unghii de câțiva centimetri, nici nu știu cum țin pixul. Și ce se poate face?”, a declarat Andreia Bodea pentru Adevărul.
„Acum 10 ani trimiteam acești elevi acasă și la trei atenționări legate de ținută”
Andreia Bodea, directoare de 16 ani, dezvăluie că generațiile s-au schimbat semnificativ. Dacă în urmă cu un deceniu sancțiunile aveau efect asupra elevilor, acum acestea nu mai sunt luate în serios. O mare parte a responsabilității, spune ea, le revine părinților.
„Acum 10 ani trimiteam acești elevi acasă și la trei atenționări legate de ținută pierdeam puncte la purtare. Și le pierdeau! Până în punctul în care au venit toți în acea ținută standard. Acum nici de nota la purtare nu le mai pasă. Atâta vreme cât avem module, sunt cinci module, se face media aritmetică.
Este o țară unde nu există reguli, nu există limite. Până la urmă nici nu ar trebui să existe o ținută standard, ar trebui să existe instiuția bunului simț. Iar acești copii sunt îmbrăcați de părinții lor. Părinții lor îi văd cum pleacă dimineața la școală. (…) Părinții lor le cumpără aceste haine. Și că le cumpără nu am nicio problemă, îți îmbraci copilul cum vrei, până la urmă poți să îi pui și pene de struț, dar nu la școală. (…) Uniforma și dacă ar fi gratis, nici atunci nu ar purta-o! Pentru că nu despre asta este vorba. Este vorba despre o societate care nu este decât despre expunere și despre îngâmfare, despre fală și despre ‘Iată ce grozav sunt!'””, a explicat Andreia Bodea.
