Tocător de lemn sau de plastic? Care este mai igienic, potrivit experților

Tocătorul este unul dintre obiectele folosite aproape zilnic în bucătărie, dar și o suprafață pe care bacteriile se pot transfera ușor de la un aliment la altul. Carnea crudă, legumele care vor fi consumate fără preparare termică și pâinea ajung deseori pe aceeași placă, uneori fără ca aceasta să fie spălată și uscată corespunzător între utilizări.

De aici apare întrebarea: este mai igienic un tocător de lemn sau de plastic?

Răspunsul nu este atât de simplu pe cât pare. Plasticul este mai ușor de curățat la temperaturi ridicate și poate fi introdus, de regulă, în mașina de spălat vase. Lemnul este mai blând cu lamele cuțitelor și nu contribuie la eliberarea particulelor de plastic în alimente, dar are nevoie de o întreținere atentă și de uscare completă.

Potrivit recomandărilor Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite, atât lemnul, cât și plasticul pot fi folosite în siguranță. Mai important decât materialul este să avem tocătoare curate, fără crăpături sau șanțuri adânci și să separăm carnea crudă de alimentele gata de consum.

Tocător de lemn sau de plastic: verdictul nu mai este atât de categoric

Microbiologul Julian Cox a explicat într-o intervenție pentru emisiunea australiană Today că, în urmă cu zece ani, ar fi recomandat fără ezitare plasticul. Acest material era considerat alegerea practică deoarece este neporos, se spală ușor și suportă, în cele mai multe cazuri, temperaturile din mașina de spălat vase.

Preocupările tot mai mari legate de microplastice au schimbat însă discuția. Cuțitul lasă treptat zgârieturi pe suprafața plasticului, iar particule foarte mici se pot desprinde în timpul tăierii alimentelor.

Un studiu publicat în 2023 în revista științifică Environmental Science & Technology a arătat că tocătoarele din polietilenă și polipropilenă pot elibera microplastice în timpul folosirii. Cantitatea depinde de material, de forța cu care este folosit cuțitul, de stilul de tăiere și de gradul de uzură al plăcii. Cercetarea demonstrează existența particulelor, dar nu stabilește direct ce efecte ar avea asupra sănătății consumul acestora.

Din acest motiv, unii specialiști se întorc către tocătoarele tradiționale din lemn. Alegerea nu ar trebui făcută însă doar din teama de plastic. Igiena depinde în primul rând de modul în care tocătorul este folosit, spălat, uscat și înlocuit.

Tocătorul de lemn poate fi o alegere igienică

Lemnul este un material poros, ceea ce îl face să pară, la prima vedere, mai greu de igienizat. În realitate, studiile care au comparat supraviețuirea bacteriilor pe lemn și plastic au produs rezultate diferite, în funcție de esența lemnului, vechimea tocătorului, adâncimea tăieturilor și metoda de curățare.

Unele experimente au constatat că bacteriile pot pătrunde în structura lemnului și pot deveni mai greu de recuperat de pe suprafață. Alte cercetări au arătat că plăcile de lemn uzate, cu fisuri și resturi alimentare, pot fi mai dificil de dezinfectat decât plasticul.

Concluzia prudentă este că lemnul nu este automat mai periculos, dar nici nu se curăță singur. Un tocător din lemn poate fi sigur atunci când este realizat dintr-o esență potrivită, are suprafața intactă și este spălat imediat după folosire.

Lemnul are și un avantaj practic: este mai blând cu muchia cuțitului decât sticla, ceramica sau metalul. O suprafață foarte dură poate toci lama mai repede și poate face cuțitul mai dificil de controlat.

Ce tip de lemn este mai potrivit

Julian Cox recomandă un lemn cu densitate medie: suficient de tare pentru a nu dezvolta rapid șanțuri adânci, dar nu atât de dur încât să afecteze lama cuțitului.

Un lemn foarte moale poate fi tăiat ușor de cuțit. În șanțurile formate se pot aduna umezeală și resturi de alimente, ceea ce face curățarea mai dificilă.

La polul opus, o placă extrem de dură poate uza mai repede cuțitele. De aceea, pentru folosirea zilnică sunt preferate adesea esențele dense și cu fibre fine, precum arțarul, fagul sau nucul. Disponibilitatea și caracteristicile diferă însă în funcție de producător.

Mai important decât denumirea lemnului este ca tocătorul să fie destinat contactului cu alimentele, să nu aibă fisuri, așchii, zone dezlipite sau un finisaj deteriorat.

Plasticul rămâne practic pentru carnea crudă

Tocătoarele din plastic au un avantaj important: multe dintre ele pot fi spălate în mașina de spălat vase. Apa fierbinte, detergentul și ciclul de uscare fac curățarea mai ușor de controlat după prepararea cărnii crude.

Plasticul este ușor, accesibil și poate fi cumpărat în culori diferite. Astfel, o familie poate păstra un tocător roșu pentru carne, unul verde pentru fructe și legume și unul separat pentru pâine sau alimente gătite.

Problema apare odată cu uzura. Tăieturile adânci devin greu de spălat, iar în interiorul lor pot rămâne resturi alimentare și microorganisme. Un tocător de plastic foarte zgâriat nu trebuie păstrat doar pentru că încă este întreg.

USDA recomandă înlocuirea tocătoarelor din orice material atunci când devin excesiv de uzate sau dezvoltă șanțuri greu de curățat.

Două tocătoare sunt mai importante decât alegerea unui singur material

Cea mai utilă recomandare nu este să alegem definitiv între lemn și plastic, ci să folosim cel puțin două tocătoare separate.

Unul trebuie rezervat cărnii crude, păsărilor, peștelui și fructelor de mare. Celălalt poate fi folosit pentru legume, fructe, pâine și alimente care nu vor mai fi preparate termic.

Motivul este prevenirea contaminării încrucișate. Bacteriile din sucurile cărnii crude pot ajunge pe salată, roșii sau pâine, alimente care vor fi consumate fără o etapă de gătire capabilă să reducă riscul microbiologic.

USDA recomandă explicit separarea suprafeței folosite pentru carne crudă de cea destinată produselor proaspete și alimentelor gata de consum.

O combinație practică pentru acasă este:

• un tocător din plastic, compatibil cu mașina de spălat vase, pentru carne și pește crude;
• un tocător solid din lemn pentru pâine, fructe, legume și preparatele gata de servire.

Materialele pot fi inversate, dacă ambele tocătoare sunt întreținute corect. Separarea și igienizarea sunt mai importante decât culoarea sau compoziția lor.

Dar tocătoarele din sticlă, ceramică sau titan?

Sticla, ceramica și anumite metale sunt neporoase și pot fi curățate foarte ușor. Din punct de vedere strict al spălării, reprezintă suprafețe convenabile, mai ales dacă sunt compatibile cu mașina de spălat vase.

Au însă un dezavantaj considerabil: sunt foarte dure. Folosirea repetată poate toci rapid cuțitul, iar sunetul produs în timpul tăierii este neplăcut pentru multe persoane.

Un cuțit tocit nu este neapărat mai sigur. El poate necesita o presiune mai mare și poate aluneca mai ușor de pe aliment.

Sticla poate fi potrivită pentru servire sau pentru sarcini ocazionale, dar nu este alegerea preferată de mulți bucătari pentru tăierea zilnică. În cazul ceramicii există și riscul ciobirii, iar tocătoarele metalice trebuie alese numai dacă sunt fabricate și comercializate special pentru contact alimentar.

Cum se spală corect un tocător din lemn

După utilizare, îndepărtează imediat resturile și spală tocătorul cu apă caldă și detergent de vase. Freacă ambele părți, marginile și zona mânerului, apoi clătește-l bine.

Nu îl lăsa scufundat în chiuvetă. Lemnul poate absorbi apa, iar expunerea prelungită favorizează umflarea, deformarea și apariția fisurilor.

Șterge surplusul de apă și lasă tocătorul să se usuce vertical, astfel încât aerul să circule pe ambele părți. Nu îl pune în dulap cât timp este încă umed.

USDA precizează că unele tocătoare din lemn masiv pot fi spălate în mașina de spălat vase, în timp ce modelele laminate se pot crăpa sau desprinde. În practică, instrucțiunile producătorului trebuie verificate înainte, deoarece căldura și umezeala intensă pot deforma numeroase plăci din lemn. Pentru majoritatea tocătoarelor din lemn, spălarea manuală rămâne varianta mai prudentă.

Periodic, tocătorul poate fi tratat cu un ulei mineral alimentar sau cu un produs recomandat de producător. Uleiul de gătit obișnuit nu este cea mai bună alegere, deoarece poate râncezi și poate produce mirosuri.

Cum se curăță tocătorul din plastic

Tocătorul din plastic trebuie spălat imediat după utilizare cu apă fierbinte și detergent. Dacă eticheta permite, poate fi introdus în mașina de spălat vase.

Verifică periodic suprafața la lumină. Dacă observi șanțuri adânci, zone aspre, margini deformate sau particule care se desprind, placa trebuie înlocuită.

Nu încerca să netezești un tocător alimentar din plastic prin topire, șlefuire improvizată sau încălzire. Aceste metode pot deteriora materialul și pot crea o suprafață inegală.

Un tocător din plastic pătat nu este neapărat contaminat, dar petele persistente, mirosul neplăcut și uzura accentuată sunt motive bune pentru înlocuire.

Este suficientă lămâia, sarea sau bicarbonatul?

Lămâia și sarea pot ajuta la desprinderea unor pete și la diminuarea temporară a mirosurilor de ceapă, usturoi sau pește. Bicarbonatul poate fi folosit, de asemenea, pentru curățarea blândă a anumitor suprafețe.

Aceste ingrediente nu trebuie confundate însă cu o metodă validată de sanitizare. Aciditatea unei jumătăți de lămâie sau concentrația oțetului folosit în casă nu sunt controlate suficient pentru a garanta eliminarea microorganismelor periculoase.

Pentru curățarea obișnuită se folosesc apa caldă, detergentul și frecarea temeinică. Dacă este necesară sanitizarea după contactul cu alimente crude, trebuie utilizat un produs autorizat pentru suprafețe care intră în contact cu mâncarea și respectate exact instrucțiunile acestuia.

USDA prezintă și o soluție pe bază de înălbitor fără parfum, diluat conform recomandării instituției, urmată de clătire și uscare. Produsele nu trebuie amestecate între ele, iar concentrațiile nu trebuie improvizate.

Uscarea este la fel de importantă ca spălarea

Un tocător curat, dar pus umed într-un dulap, poate dezvolta mirosuri neplăcute și poate favoriza apariția mucegaiului.

După spălare, placa trebuie așezată vertical sau într-un suport care permite circulația aerului. Nu suprapune două tocătoare umede și nu le sprijini lipite de un perete ud.

Expunerea temporară la lumină naturală poate ajuta uscarea, dar soarele puternic nu este o metodă standard de dezinfectare și poate deforma sau crăpa lemnul. Nu lăsa tocătorul ore întregi în căldură intensă.

Suprafața trebuie să fie complet uscată înainte de depozitare.

Când trebuie aruncat un tocător

Materialul nu contează atunci când placa este grav deteriorată. Atât tocătoarele din lemn, cât și cele din plastic au o durată limitată de folosire.

Înlocuiește tocătorul dacă:

• are șanțuri adânci care nu pot fi curățate;
• lemnul s-a crăpat sau s-a desprins;
• suprafața din plastic se exfoliază;
• există mirosuri persistente după spălare;
• apar pete de mucegai;
• placa s-a deformat și nu mai stă stabilă;
• marginile sau mânerul s-au deteriorat;
• un tocător laminat începe să se desfacă.

O placă instabilă poate aluneca în timpul tăierii. Pentru mai multă siguranță, poate fi așezat sub ea un prosop curat și ușor umed sau un covoraș antiderapant destinat bucătăriei.

Care este, până la urmă, cel mai igienic tocător?

Dacă analizăm exclusiv ușurința curățării, plasticul și celelalte materiale neporoase au un avantaj. Pot fi spălate riguros și, în multe cazuri, introduse în mașina de spălat vase.

Dacă luăm în calcul uzura, protejarea cuțitelor și preocuparea legată de microplastice, un tocător de lemn solid, bine întreținut, devine o alegere foarte bună pentru majoritatea alimentelor.

Verdictul specialiștilor nu este că lemnul a câștigat definitiv lupta cu plasticul. Cel mai igienic tocător este cel folosit pentru categoria corectă de alimente, spălat imediat, uscat complet și înlocuit înainte ca deteriorarea să devină severă.

Pentru o bucătărie obișnuită, soluția cea mai echilibrată rămâne folosirea a două plăci: una separată pentru carne crudă și una pentru alimentele gata de consum. În felul acesta, materialele nu mai intră într-un duel imaginar, iar riscul real, contaminarea încrucișată, este mult mai ușor de controlat.

Vrei cele mai utile articole direct pe telefon? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.