Circumferința taliei și raportul dintre talie și șolduri pot oferi informații mai relevante despre riscul cardiovascular decât indicele de masă corporală folosit singur. Concluzia aparține unei analize care a inclus aproape 260.000 de adulți, urmăriți, în medie, timp de 20 de ani.
Rezultatele atrag atenția asupra persoanelor care au o greutate considerată normală, dar acumulează grăsime în zona abdominală. Acestea pot avea un risc cardiovascular mai ridicat decât sugerează IMC-ul. La polul opus, unele persoane încadrate în categoria obezitate, dar cu o circumferință mai mică a taliei, au prezentat un profil de risc apropiat de cel al participanților cu greutate normală și talie mică.
De ce circumferința taliei poate spune mai multe decât IMC-ul
Indicele de masă corporală se calculează împărțind greutatea exprimată în kilograme la pătratul înălțimii exprimate în metri. Este o metodă simplă și utilă pentru evaluarea populației, dar nu face diferența între masa musculară și țesutul adipos și nici nu arată unde este distribuită grăsimea.
Două persoane pot avea același IMC și compoziții corporale foarte diferite. Una poate acumula mai multă grăsime în zona șoldurilor și a coapselor, iar cealaltă în jurul abdomenului. Din perspectiva sănătății metabolice și cardiovasculare, aceste diferențe contează.
Grăsimea viscerală se află în interiorul abdomenului, în jurul organelor. Este diferită de grăsimea subcutanată, cea pe care o poți prinde între degete. Cercetările anterioare au asociat cantitățile ridicate de grăsime viscerală cu inflamația, rezistența la insulină, diabetul de tip 2, hipertensiunea și bolile cardiovasculare.
De aceea, IMC-ul nu ar trebui eliminat complet, ci completat cu alte măsurători. Circumferința taliei și raportul talie-șolduri pot identifica un risc care rămâne ascuns atunci când evaluarea se bazează numai pe greutate și înălțime.
Studiul a urmărit aproape 260.000 de persoane
Cercetarea a fost publicată în Journal of the American College of Cardiology și a analizat datele provenite din 15 studii prospective de cohortă. Au fost incluși 259.388 de adulți care nu aveau boală coronariană la începutul perioadei de monitorizare.
Participanții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 20 de ani. Cercetătorii au analizat legătura dintre IMC, circumferința taliei, raportul talie-șolduri și nouă categorii de evenimente sau probleme de sănătate. Printre ele s-au aflat infarctul miocardic fatal și nonfatal, accidentul vascular cerebral, insuficiența cardiacă, fibrilația atrială, boala coronariană și mortalitatea cardiovasculară.
Rezultatele au arătat diferențe clare între clasificarea făcută prin IMC și cea bazată pe distribuția grăsimii. Dintre participanții cu greutate normală, 5% aveau o circumferință ridicată a taliei, iar 18% prezentau un raport talie-șolduri ridicat.
Și în rândul persoanelor încadrate în categoria obezitate au apărut diferențe. Aproximativ 9% aveau o circumferință mică a taliei, iar 45% prezentau un raport talie-șolduri considerat scăzut potrivit criteriilor folosite de cercetători.
Riscul a fost cu până la 50% mai mare în anumite grupuri
În rândul persoanelor cu greutate normală sau supraponderale, o circumferință mare a taliei ori un raport talie-șolduri ridicat au fost asociate cu un risc cu 15% până la 50% mai mare pentru majoritatea problemelor cardiovasculare analizate.
Altfel spus, o persoană poate avea un IMC aflat în intervalul normal și, totuși, să prezinte un risc cardiovascular mai ridicat dacă acumulează grăsime în jurul abdomenului. Rezultatul nu înseamnă că orice persoană cu talia mai mare va suferi un infarct sau un accident vascular cerebral. Arată însă că distribuția grăsimii poate modifica estimarea riscului.
Participanții cu obezitate, dar cu o circumferință mică a taliei, au avut în general rezultate asemănătoare celor observate la persoanele cu greutate normală și talie mică. Excepția a fost mortalitatea din orice cauză, pentru care cercetătorii au observat o asociere diferită.
„Este timpul să renunțăm să ne concentrăm exclusiv pe indicele de masă corporală”, a declarat medicul Harlan Krumholz, redactor-șef al revistei JACC, care nu a participat la studiu.
Cum îți măsori corect circumferința taliei
Pentru măsurare ai nevoie de un centimetru de croitorie. Identifică partea inferioară a coastelor și partea superioară a șoldurilor, apoi așază centimetrul la jumătatea distanței dintre cele două repere. Banda trebuie să fie paralelă cu podeaua, lipită de piele, dar fără să o strângă.
Stai dreaptă, relaxează abdomenul și expiră normal înainte să citești valoarea. Nu măsura talia peste haine groase și nu trage centimetrul atât de tare încât să intre în piele. Aceste indicații sunt folosite și de NHS pentru măsurarea taliei acasă.
Raportul talie-șolduri se obține împărțind circumferința taliei la circumferința șoldurilor. Șoldurile trebuie măsurate în zona cea mai lată. Dacă talia are 80 de centimetri, iar șoldurile 100 de centimetri, raportul este 0,80.
Organizația Mondială a Sănătății folosește pentru femeile de origine europeană valoarea de 80 de centimetri drept prag orientativ de la care riscul începe să crească. O circumferință de peste 88 de centimetri indică un risc substanțial mai mare. Pragurile pot varia în funcție de sex, vârstă, origine etnică și recomandările medicale aplicate.
Talia nu înlocuiește evaluarea medicală
Circumferința taliei este un indicator util, dar nu poate stabili singură riscul unei persoane. Medicul va lua în calcul tensiunea arterială, colesterolul, glicemia, istoricul familial, fumatul, activitatea fizică, vârsta și eventualele afecțiuni deja diagnosticate.
Studiul are și câteva limite. Cercetătorii au avut la dispoziție o singură măsurare a taliei și a șoldurilor, astfel că nu au putut urmări schimbarea distribuției grăsimii de-a lungul celor 20 de ani. Analiza nu a inclus în mod detaliat activitatea fizică, alimentația sau predispoziția genetică pentru obezitate.
Fiind un studiu observațional, cercetarea arată asocieri, nu demonstrează că o circumferință mare a taliei provoacă în mod direct bolile cardiace. Numărul mare de participanți și perioada lungă de urmărire susțin însă recomandarea ca medicii să nu se bazeze exclusiv pe IMC.
Citește și:
Abdomen tonifiat fără efort intens. 5 exerciții eficiente pe care le faci direct de pe scaun
Abdomen mai plat din prima zi: 11 obiceiuri ușor de aplicat
Dacă ai un IMC normal, dar acumulezi grăsime în jurul abdomenului, rezultatele nu trebuie privite ca un diagnostic. Pot fi însă un motiv pentru a discuta cu medicul și pentru a verifica tensiunea, glicemia și profilul lipidic. Cântarul spune doar o parte a poveștii. Locul în care corpul depozitează grăsimea poate completa imaginea riscului cardiovascular.

