Îl cureți, rosturile par din nou impecabile, iar după câteva săptămâni punctele negre apar exact în aceleași locuri. Mucegaiul din zona dușului este una dintre cele mai persistente probleme ale băii, iar explicația nu ține neapărat de cât de bine faci curățenie. Dacă umezeala rămâne ridicată și suprafețele se usucă greu, condițiile care au permis dezvoltarea mucegaiului sunt în continuare acolo.
Acesta este și motivul pentru care simpla pulverizare a unei soluții de curățare nu rezolvă întotdeauna problema. Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) subliniază că, atunci când există mucegai într-o locuință, trebuie făcute două lucruri: îndepărtat mucegaiul și eliminată sursa umezelii. Dacă a doua etapă este ignorată, problema va reveni, cel mai probabil.
De ce apare atât de ușor mucegaiul în zona dușului
Baia îi oferă aproape toate condițiile de care are nevoie: apă, abur, căldură și suprafețe care pot rămâne umede mult timp după folosirea dușului. Rosturile, siliconul, colțurile cabinei și zonele în care apa stagnează sunt deosebit de vulnerabile.
Un duș fierbinte crește rapid cantitatea de vapori de apă din aer. Dacă baia nu are o ventilație eficientă, vaporii se depun sub formă de condens pe pereți, tavan, rosturi și alte suprafețe mai reci.
EPA recomandă menținerea umidității relative din interior sub 60%, ideal între 30% și 50%, tocmai pentru a limita dezvoltarea mucegaiului. CDC recomandă, și mai prudent, menținerea umidității la cel mult aproximativ 50% atunci când este posibil.
Așadar, dacă mucegaiul revine constant după curățare, un higrometru simplu poate oferi un indiciu important. Dacă umiditatea rămâne ridicată ore întregi după duș, problema este probabil mai degrabă una de ventilație și uscare decât de curățenie.
Cum cureți corect o zonă mică de mucegai
Pentru suprafețe mici, intervenția poate fi făcută, în general, acasă. EPA consideră că, în majoritatea cazurilor, o zonă afectată de mai puțin de aproximativ 10 square feet, adică 0,9 metri pătrați, poate fi curățată fără intervenție profesională, cu respectarea măsurilor de protecție.
CDC recomandă protejarea pielii și a ochilor și evitarea inhalării particulelor eliberate în timpul curățării. Persoanele cu astm, alergii severe, boli pulmonare cronice sau imunitate compromisă ar trebui să fie mult mai prudente și, în anumite situații, să nu participe la îndepărtarea mucegaiului.
În cazul gresiei, faianței și altor suprafețe dure, EPA recomandă curățarea mucegaiului cu apă și detergent, urmată de uscarea completă a suprafeței. Important este ca depunerile să fie efectiv îndepărtate, nu doar tratate cu o substanță care le decolorează.
După curățare, clătește dacă produsul utilizat o cere și usucă foarte bine zona. Tocmai această ultimă etapă este adesea omisă.
Dar oțetul și apa oxigenată?
Oțetul alb și peroxidul de hidrogen apar frecvent în trucurile de curățenie de pe internet. Deși pot avea proprietăți antimicrobiene în anumite condiții, ghidurile EPA pentru îndepărtarea obișnuită a mucegaiului de pe suprafețe dure pun accentul pe o metodă mai simplă: curățare fizică folosind apă și detergent, apoi uscarea completă.
Mai există un motiv pentru care soluțiile improvizate trebuie folosite cu atenție. Oțetul acid poate afecta anumite materiale, inclusiv unele tipuri de piatră naturală și anumite finisaje, iar produsele de curățare trebuie alese în funcție de suprafața dușului și de recomandările producătorului.
Cu alte cuvinte, faptul că o soluție este „naturală” nu înseamnă automat că este potrivită pentru orice cabină de duș.
Poți folosi clor pentru mucegai?
Afirmația că înălbitorul pe bază de clor nu trebuie folosit niciodată pentru mucegai este prea categorică. CDC arată că în anumite situații pot fi utilizate produse pe bază de clor pentru curățarea mucegaiului, în timp ce EPA spune că folosirea biocidelor, inclusiv a clorului, nu este recomandată ca practică de rutină.
Motivul este important: scopul nu este doar să „omori” microorganismele. Mucegaiul trebuie îndepărtat fizic, deoarece și materialul biologic rămas după tratament poate continua să provoace reacții alergice la unele persoane.
Dacă alegi totuși un produs pe bază de clor, respectă cu strictețe instrucțiunile de pe etichetă și aerisește foarte bine încăperea.
Și există o regulă de siguranță care nu admite improvizații: nu amesteca niciodată înălbitorul pe bază de clor cu alte produse de curățenie, în special cu amoniac. Pot rezulta gaze toxice. CDC avertizează explicit asupra acestui pericol.
De ce mucegaiul rămâne uneori în silicon chiar și după curățare
Există o diferență mare între mucegaiul aflat pe suprafața unei plăci ceramice și cel care a pătruns într-un material poros sau deteriorat.
Dacă siliconul din jurul căzii sau al cabinei este vechi, crăpat ori desprins, mucegaiul poate ajunge în profunzime. În astfel de situații, suprafața poate părea mai curată după tratament, dar petele reapar.
EPA explică faptul că unele materiale poroase afectate de mucegai pot fi dificil sau chiar imposibil de curățat complet și pot necesita înlocuire.
Prin urmare, dacă siliconul rămâne pătat după curățare, este deteriorat sau nu mai etanșează corect, soluția mai eficientă poate fi îndepărtarea și refacerea lui, după ce zona de dedesubt a fost curățată și uscată complet.
Ce trebuie să schimbi ca mucegaiul să nu revină
Aici se află partea cea mai importantă. Mucegaiul nu dispare pe termen lung dacă baia continuă să rămână umedă după fiecare duș.
Pornește ventilatorul de extracție în timpul dușului și lasă-l să funcționeze suficient după aceea pentru eliminarea vaporilor. Dacă baia are fereastră și condițiile exterioare permit, aerisirea ajută și ea. EPA recomandă în mod expres folosirea ventilatorului sau deschiderea ferestrei atunci când faci duș.
Apa rămasă pe pereții cabinei poate fi îndepărtată rapid cu o racletă după folosire, iar colțurile și rosturile care rămân permanent ude trebuie șterse sau lăsate să se usuce.
Ține, de asemenea, ușa sau cabina dușului deschisă după utilizare, dacă acest lucru ajută aerul să circule. Prosoapele foarte ude nu ar trebui să rămână îngrămădite în baie, iar orice infiltrație de la baterie, sifon, îmbinări sau conducte trebuie reparată.
Dacă ventilația nu este suficientă și higrometrul arată în continuare valori mari pentru perioade lungi, un dezumidificator poate ajuta la reducerea umidității.
Mirosul de mucegai este un semnal pe care nu ar trebui să îl ignori
Uneori mucegaiul nu este imediat vizibil. Un miros persistent de umezeală sau de „închis” poate indica existența unei zone ascunse, de exemplu în spatele mobilierului, sub silicon, în jurul instalațiilor sau într-un perete afectat de o infiltrație.
CDC spune că, dacă vezi sau miroși mucegai, problema trebuie abordată și că nu este necesar să afli exact ce specie de mucegai există înainte să acționezi.
Această precizare este relevantă și pentru așa-numitul „mucegai negru”. Culoarea unei pete nu este suficientă pentru a stabili cât de periculoasă este, iar CDC recomandă ca mucegaiul vizibil să fie tratat prin aceleași principii de bază: îndepărtare și eliminarea sursei de umezeală.
Când este mai bine să chemi un specialist
O pată mică apărută pe rosturile din duș este una, dar un perete întreg acoperit cu mucegai este o problemă diferită.
EPA recomandă luarea în calcul a ajutorului specializat atunci când zona afectată depășește aproximativ 0,9 metri pătrați, când există pagube importante provocate de apă sau când problema poate proveni din apă contaminată.
La fel de important este să cauți sursa dacă petele se întorc foarte repede după curățare. O țeavă care pierde, o infiltrație în perete sau o problemă serioasă de ventilație nu poate fi rezolvată cu încă un strat de soluție antimucegai.
Mucegaiul din duș revine, așadar, nu pentru că „soluția nu a fost suficient de puternică”, ci de cele mai multe ori pentru că apa și umiditatea care îl hrănesc sunt încă prezente. Curățarea rezolvă ceea ce vezi. Uscarea, ventilația și corectarea sursei de umezeală sunt cele care pot împiedica problema să înceapă din nou.
Vrei cele mai utile articole direct pe telefon? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.

