Aproape o treime dintre părinții din România se tem că tehnologia îi face pe copii sedentari. Sportul a rămas în grija familiei

Aproape o treime dintre părinții din România indică sedentarismul drept unul dintre cele mai mari riscuri pe care tehnologia le aduce în viața copiilor. Procentul ajunge la 29%, la egalitate cu teama provocată de contactele online nesupravegheate. Alte îngrijorări sunt izolarea copiilor de realitate, menționată de 28% dintre respondenți, accesul la conținut riscant și expunerea la activități care pot crea dependență, ambele cu câte 26%.

Datele provin dintr-o cercetare realizată de D&D Research, la cererea Vodafone România, pe un eșantion național de 1.073 de părinți care au copii cu vârste între 0 și 18 ani. Ancheta cantitativă s-a desfășurat față în față, în septembrie 2025, are o marjă de eroare de cel mult ±3% și un nivel de încredere de 95%. Rezultatele au fost completate ulterior prin focus grupuri.

Telefonul nu este singura problemă: ce dispare din programul copilului

Părinții nu privesc tehnologia ca pe un dușman. Temerea apare atunci când orele petrecute pe telefon, tabletă sau computer încep să ocupe timpul destinat mișcării, somnului, conversațiilor și experiențelor trăite în afara ecranului. Pentru o familie, diferența poate fi vizibilă în lucruri aparent mici: copilul renunță la joaca de afară, amână antrenamentul sau își petrece pauzele tot în fața unui dispozitiv.

Studiul măsoară percepțiile părinților, nu demonstrează că tehnologia provoacă singură sedentarismul. Totuși, răspunsurile arată cât de prezentă a devenit această grijă în viața de familie. Siguranța financiară este principala preocupare pentru 49% dintre respondenți, educația copiilor pentru 44%, iar sănătatea fizică pentru 32%. Cu alte cuvinte, regulile privind ecranele sunt negociate într-un context în care părinții încearcă deja să împace programul de lucru, bugetul familiei și nevoile copilului.

Datele mai arată că tehnologia produce tensiuni în multe case. Un procent de 45% dintre părinți spune că utilizarea excesivă generează conflicte frecvent sau chiar permanent, în timp ce numai 14% afirmă că asemenea conflicte apar extrem de rar ori deloc. Discuția nu mai este, așadar, doar despre minute și ore, ci despre felul în care sunt stabilite limitele și despre cât de realist pot fi respectate.

Citește și: Copilul tău petrece prea mult pe telefon? Cum să impui limite clare, fără să apară certurile și sentimentul de vinovăție

Părinții văd și partea bună a tehnologiei

Ecranele nu înseamnă automat timp pierdut. Pentru 41% dintre părinți, tehnologia poate sprijini educația copilului. Aproape o treime îi vede utilitatea pentru sănătatea fizică, 30% pentru sănătatea mintală, iar 25% cred că instrumentele digitale pot ajuta la orientarea vocațională. Contează însă conținutul, scopul și ceea ce activitatea digitală înlocuiește în programul zilnic.

Un curs interactiv, o aplicație care urmărește progresul la antrenament sau accesul la informații despre o profesie pot avea o valoare reală. Derularea fără sfârșit a clipurilor nu oferă aceleași beneficii. Tocmai de aceea, echilibrul nu se construiește doar prin interdicții, ci și prin alegeri mai bune: ce aplicații folosește copilul, pentru ce le folosește și ce activități rămân protejate de ecrane.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă copiilor și adolescenților între 5 și 17 ani, în medie, cel puțin 60 de minute pe zi de activitate fizică moderată sau intensă și limitarea perioadelor sedentare, mai ales a timpului recreativ petrecut în fața ecranelor. Recomandarea nu cere eliminarea tehnologiei. Cere ca aceasta să nu alunge mișcarea din viața copilului.

Sportul depinde tot mai mult de timpul și banii părinților

În focus grupuri, participanții au rezumat problema prin două observații dure: „Sportul a pierdut mult teren” și „acum talentele se pierd pe drum”. Ei simt că găsirea unui club, plata taxelor, cumpărarea echipamentului și transportul la antrenamente au devenit o responsabilitate aproape exclusivă a familiei. Pentru părinții cu venituri mici sau cu un program rigid, chiar și un copil talentat poate rămâne fără continuitate.

Costurile și lipsa susținerii financiare au fost indicate drept principalele bariere în practicarea sportului de performanță. Nu este vorba numai despre taxa lunară. Se adună deplasările, cantonamentele, competițiile și echipamentul care trebuie schimbat pe măsură ce copilul crește. Inegalitatea dintre familii ajunge astfel să influențeze accesul copiilor la mișcare și șansa unui talent de a fi observat.

În privința activităților dorite, 45% dintre respondenți aleg mișcarea în natură și același procent sporturile de echipă. Descoperirea aptitudinilor sportive este relevantă pentru 42%, participarea regulată la activități sportive pentru 40%, iar dezvoltarea abilităților fizice pentru 37%. Rezultatele descriu o nevoie mai largă decât performanța: părinții vor contexte accesibile în care copiii să se miște constant și să afle ce le place.

Citește și: Tantrumurile pot deveni lecții de inteligență emoțională. 5 lucruri pe care părinții le pot face diferit

Familiile cer sprijin dincolo de casă

Opt din zece respondenți, mai exact 81%, consideră că marile companii private ar trebui să dezvolte programe pentru susținerea talentelor și a potențialului copiilor. Educația se află pe primul loc între domeniile în care părinții așteaptă implicare, cu 53%, urmată de sănătatea fizică și mintală, cu 39%, și orientarea pentru viitor, cu 38%. Mișcarea și sportul sunt indicate de 29% dintre respondenți.

Așteptarea nu privește doar finanțarea unor campioni. Familiile au nevoie de activități accesibile, infrastructură, antrenori și trasee prin care aptitudinile să poată fi descoperite devreme. Un copil nu trebuie să demonstreze de la început că va face performanță pentru a primi ocazia de a încerca un sport.

Descoperirea și ghidarea vocației este principala prioritate legată de viitor pentru 51% dintre părinți. Susținerea fetelor pentru a-și afirma potențialul la același nivel cu băieții și pregătirea copiilor pentru meseriile viitorului sunt menționate fiecare de 49% dintre respondenți. Mesajul cercetării este limpede: părinții nu vor să aleagă între tehnologie și viața din afara ecranelor. Vor ca cei mici să poată folosi instrumentele digitale fără să piardă mișcarea, relațiile și șansa de a-și descoperi propriile aptitudini.

„Părinții înțeleg beneficiile tehnologiei și încearcă mai degrabă să găsească echilibrul într-un mediu mult mai complex decât cel în care au crescut ei. Părinții vor să pună limite și să gestioneze riscurile, dar în același timp nu își doresc să piardă oportunitățile de dezvoltare pe care tehnologia și lumea de astăzi le oferă. E o presiune tot mai prezentă, care se suprapune însă peste preocupările financiare și peste responsabilitatea de a identifica ce poate deveni copilul lor și cum îl pot ajuta să ajungă acolo, indicând o așteptare pentru un ecosistem mai larg de sprijin”, explică Dan Petre, managing partner și director al departamentelor de antropologie și studii calitative al D&D Research.

Vrei cele mai utile articole direct pe telefon? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro