Septembrie, o lună importantă pentru bujori. Cum îi pregătești pentru florile de primăvară

După ce florile au trecut, bujorii rămân adesea în plan secund în grădină. Frunzișul lor continuă însă să lucreze pentru plantă, iar îngrijirea de la sfârșitul verii și începutul toamnei poate influența dezvoltarea din sezonul următor. Septembrie este o perioadă potrivită pentru verificarea tufelor, pregătirea plantărilor și, atunci când este necesar, mutarea sau înmulțirea lor.

Lucrările trebuie adaptate vremii și tipului de bujor. Într-o grădină unde septembrie rămâne cald, plantele pot avea încă frunze verzi și sănătoase, care nu trebuie îndepărtate doar pentru că a început toamna. Recomandările de tăiere aproape de sol se referă la bujorii erbacei, nu la cei arbustivi, cu ramuri lemnoase.

1. Verifică frunzele și îndepărtează părțile bolnave

La început de toamnă, examinează frunzele și tulpinile. Petele neobișnuite, porțiunile de țesut uscat și depunerile albicioase pot indica probleme care merită urmărite. Nu orice îngălbenire înseamnă însă boală: spre finalul sezonului, frunzișul începe în mod firesc să îmbătrânească.

Îndepărtează părțile evident afectate, folosind o foarfecă bine ascuțită. Curăță și dezinfectează unealta înainte să treci la o plantă sănătoasă. Strânge și frunzele căzute în jurul tufei, pentru a nu lăsa resturile bolnave pe sol.

Materialul suspect de boală nu trebuie pus în compostul obișnuit din grădină, unde descompunerea nu asigură întotdeauna distrugerea agenților patogeni. Dacă afectarea este extinsă, identificarea cauzei este mai utilă decât tăierea repetată, fără un diagnostic.

2. Așteaptă momentul potrivit pentru tăierea de toamnă

La bujorii erbacei, frunzele sănătoase trebuie păstrate cât timp sunt verzi. Ele contribuie la formarea rezervelor din rădăcini, importante pentru pornirea în vegetație din primăvară. O tăiere prea devreme poate întrerupe acest proces.

Curățarea completă se face după ce partea aeriană s-a uscat natural, frecvent după primele înghețuri. Atunci, tulpinile pot fi tăiate aproape de nivelul solului, iar resturile trebuie adunate. Specialiștii Universității de Stat din Iowa recomandă această curățare pentru reducerea problemelor provocate de bolile fungice.

Bujorii arbustivi nu se taie la nivelul solului. Ei își păstrează structura lemnoasă de la un an la altul și au nevoie de intervenții limitate. Potrivit Royal Horticultural Society, ramurile moarte se îndepărtează, de regulă, la sfârșitul iernii. Înainte de a începe lucrul, verifică ce tip de bujor ai în grădină.

3. Împarte tufele numai dacă există un motiv

Bujorii nu au nevoie de divizare periodică doar pentru că au trecut câțiva ani de la plantare. O tufă sănătoasă, care înflorește bine și are suficient spațiu, poate rămâne mult timp în același loc. Toamna oferă însă o ocazie bună pentru înmulțire sau pentru reorganizarea unei zone a grădinii.

Dacă alegi să divizezi un bujor erbaceu, scoate cu grijă rădăcina și îndepărtează suficient pământ pentru a vedea mugurii de regenerare. Folosește un cuțit curat și ascuțit, astfel încât fiecare porțiune să păstreze rădăcini sănătoase și aproximativ trei până la cinci muguri, numiți uneori „ochi”.

Acești muguri, vizibili ca mici proeminențe rozalii sau albicioase, vor da naștere noilor lăstari. Fragmentele prea mici au nevoie de mai mult timp pentru a se dezvolta. Metoda este descrisă și în ghidul universitar despre transplantarea și divizarea bujorilor.

Nu considera lipsa florilor drept dovada că tufa trebuie împărțită. Umbra, plantarea prea adâncă și condițiile nepotrivite ale solului pot fi, la rândul lor, responsabile.

4. Alege atent locul și adâncimea de plantare

Toamna este potrivită pentru plantarea bujorilor cu rădăcină nudă și pentru mutarea celor care au ajuns într-un loc prea umbrit sau cu drenaj slab. În România, momentul concret depinde de regiune și de evoluția vremii: urmărește o perioadă răcoroasă, cu sol lucrabil, înainte de instalarea înghețului persistent.

Pentru bujorii erbacei, alege un loc însorit, cu pământ care permite scurgerea apei. Lasă suficient spațiu între plante, ținând cont de dimensiunea lor la maturitate, astfel încât frunzișul să nu formeze o masă foarte înghesuită.

La plantare, mugurii bujorilor erbacei se așază, în general, la aproximativ 2,5–5 centimetri sub suprafața solului. Plantarea prea adâncă poate afecta înflorirea. Această regulă nu trebuie aplicată automat bujorilor arbustivi altoiți, care au alte cerințe de plantare.

Udă după plantare și urmărește umiditatea în săptămânile următoare, fără să menții pământul îmbibat. Bujorii mutați sau divizați pot avea nevoie de câteva sezoane pentru a reveni la o înflorire bogată; absența florilor în prima primăvară nu înseamnă neapărat că lucrarea a eșuat.

5. Pregătește protecția pentru iarnă fără să acoperi excesiv planta

Bujorii bine instalați sunt rezistenți la frig, astfel că protecția de iarnă nu trebuie să însemne un strat gros de materiale adunate peste fiecare tufă. Plantele recent puse în pământ și cele din zone foarte expuse pot necesita mai multă atenție.

Dacă este necesar un strat protector, aplică-l spre instalarea frigului și evită acumularea de material umed la baza plantei. Un strat prea gros, păstrat peste mugurii bujorilor erbacei, poate modifica adâncimea efectivă la care aceștia se află și poate menține umezeala nedorită.

Nu grăbi nici fertilizarea de toamnă, mai ales cu îngrășăminte bogate în azot. În această perioadă, prioritățile sunt păstrarea frunzișului sănătos până la uscarea naturală, curățarea resturilor bolnave și verificarea drenajului. Dacă după ploi apa băltește lângă tufă, rezolvarea acestei probleme este mai importantă decât adăugarea unei protecții împotriva frigului.

Vrei cele mai utile articole direct pe telefon? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.