Certurile fac parte din viața de cuplu, chiar și atunci când doi oameni se iubesc și au o relație stabilă. Diferențele de opinie, responsabilitățile zilnice, banii sau timpul petrecut împreună pot deveni motive de neînțelegere. Deși multe persoane consideră că o relație fericită este una în care partenerii nu se ceartă niciodată, specialiștii atrag atenția că evitarea permanentă a conflictelor nu este neapărat un semn de armonie. Mai important este felul în care cei doi reușesc să vorbească despre problemele lor și să depășească momentele dificile.
O ceartă nu trebuie să se transforme într-o competiție în care unul câștigă, iar celălalt pierde. Atunci când există respect, disponibilitate de a asculta și dorința de a găsi o soluție, neînțelegerile pot deveni ocazii de a înțelege mai bine nevoile partenerului. În schimb, reproșurile repetate, disprețul și refuzul de a comunica pot deteriora treptat apropierea emoțională.
De ce evitarea certurilor nu înseamnă întotdeauna o relație fericită
Priya Parker, specialistă în facilitarea și gestionarea conflictelor, consideră că oamenii au ajuns să privească neînțelegerile ca pe ceva ce trebuie evitat cu orice preț. În realitate, explică ea, conflictele abordate constructiv pot contribui la consolidarea relațiilor și a comunităților.
Într-un interviu acordat publicației Los Angeles Times, Parker vorbește despre ideile prezentate în cartea sa recentă, „The Art of Fighting”, publicată în septembrie 2026. Experta, care lucrează de aproximativ 25 de ani în domeniul gestionării conflictelor, susține că oamenii au nevoie să învețe nu doar cum să conviețuiască, ci și cum să gestioneze diferențele inevitabile dintre ei.
„Comunitățile sănătoase au conflicte sănătoase”, afirmă Priya Parker, subliniind că un dezacord nu trebuie interpretat automat ca un eșec al relației.
Ideea poate fi aplicată și vieții de cuplu. Atunci când unul dintre parteneri evită constant să vorbească despre ceea ce îl deranjează, problemele pot rămâne nerezolvate. Nemulțumirile nu dispar neapărat doar pentru că nu sunt exprimate, iar în timp pot apărea distanțarea emoțională sau resentimentele.
Totuși, există o diferență importantă între a discuta deschis despre o problemă și a avea certuri frecvente, tensionate. Un studiu publicat în Journal of Family Psychology, care a analizat date colectate de la 3.405 cupluri, a constatat că frecvența mai mare a conflictelor, comportamentele de retragere și comunicarea mai puțin constructivă au fost asociate cu o satisfacție mai scăzută în relație în timp.
Cercetarea arată astfel că nu simpla existență a conflictelor contribuie la sănătatea relației, ci contează în mare măsură comportamentele partenerilor atunci când apar neînțelegeri.
Cum îți dai seama dacă o ceartă merită purtată
Nu orice dezacord trebuie transformat într-o discuție lungă și nici fiecare diferență de opinie nu necesită o rezolvare imediată. Uneori, partenerii pot accepta că au preferințe diferite, fără ca acest lucru să afecteze relația. Alteori, însă, evitarea subiectului poate însemna amânarea unei probleme importante.
Priya Parker propune o întrebare care poate schimba felul în care privim conflictele: „Vreau să fiu mai apropiat de această persoană?”. Întrebarea, preluată de expertă de la facilitatorul Michael Head, ne invită să ne gândim la intenția din spatele unei confruntări.
Într-o relație de cuplu, acest lucru înseamnă să ne întrebăm ce ne dorim de fapt de la discuția respectivă. Vrem să demonstrăm că avem dreptate sau vrem ca partenerul să înțeleagă ce ne doare? Căutăm o soluție sau încercăm să îl facem pe celălalt să se simtă vinovat?
De exemplu, o neînțelegere legată de treburile casnice poate ascunde sentimentul că responsabilitățile nu sunt împărțite echitabil. O ceartă despre timpul petrecut pe telefon poate avea în spate nevoia unuia dintre parteneri de mai multă atenție. Iar discuțiile despre bani pot reflecta diferențe în ceea ce privește siguranța financiară și prioritățile personale.
Identificarea problemei reale poate face conversația mai utilă. În loc să se concentreze exclusiv pe comportamentul care a declanșat cearta, partenerii pot încerca să înțeleagă ce nevoie sau nemulțumire se află în spatele reacției.
Cum să te cerți constructiv cu partenerul
Una dintre cele mai importante diferențe dintre un conflict constructiv și unul care afectează relația este felul în care începe conversația.
Cercetările psihologului John Gottman, cunoscut pentru studiile sale asupra relațiilor de cuplu, au evidențiat rolul criticilor, disprețului, defensivității și retragerii din comunicare în deteriorarea interacțiunilor dintre parteneri. În schimb, exprimarea calmă a nemulțumirilor și disponibilitatea de a asculta pot contribui la gestionarea mai eficientă a diferențelor.
Potrivit Institutului Gottman, începutul unei conversații dificile poate influența modul în care aceasta evoluează. În locul unor acuzații generale, este mai util ca persoana nemulțumită să vorbească despre situația concretă și despre ceea ce simte.
De exemplu, în locul unei replici precum „Tu niciodată nu mă ajuți cu nimic”, conversația poate începe cu „Mă simt copleșită când toate responsabilitățile rămân în grija mea. Aș vrea să găsim o modalitate de a le împărți”.
Diferența poate părea mică, însă în primul caz partenerul este acuzat, iar în al doilea primește informații despre o nevoie care nu este îndeplinită.
La fel de important este ca ambii parteneri să aibă posibilitatea de a vorbi, fără să fie întrerupți sau ridiculizați. Ascultarea nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu tot ceea ce spune celălalt, ci că încerci să îi înțelegi perspectiva înainte de a răspunde.
Un alt aspect important este alegerea momentului potrivit. Discuțiile începute atunci când unul dintre parteneri este foarte obosit, grăbit sau furios pot escalada mai ușor. Uneori, o pauză este mai utilă decât insistența de a rezolva imediat problema.
Specialiștii Institutului Gottman recomandă, în cazul unei activări emoționale intense, o pauză de cel puțin 20 de minute, folosită pentru calmare, urmată de reluarea conversației. Pauza nu ar trebui să devină însă un pretext pentru evitarea permanentă a subiectului.
De ce poveștile personale pot ajuta mai mult decât reproșurile
Priya Parker recomandă o abordare diferită în discuțiile dificile: în loc să ne concentrăm exclusiv pe opinii și argumente, putem încerca să povestim experiențele care ne-au făcut să gândim sau să simțim într-un anumit fel.
O afirmație categorică poate provoca imediat o reacție defensivă. În schimb, atunci când povestim o experiență personală, îi oferim celuilalt ocazia de a înțelege contextul emoțional al unei nemulțumiri.
De exemplu, în loc să spunem că partenerul nu acordă suficientă importanță relației, putem explica ce am simțit într-un moment în care aveam nevoie de sprijin și nu l-am primit. Astfel, discuția nu mai este doar despre cine are dreptate, ci despre felul în care fiecare a trăit situația respectivă.
Această abordare nu garantează că partenerii vor ajunge la aceeași concluzie. Totuși, poate reduce tendința de a transforma conversația într-un schimb de acuzații.
Parker subliniază și importanța apropierii emoționale în afara momentelor de conflict. Umorul, activitățile plăcute și experiențele împărtășite pot contribui la menținerea unei relații în care discuțiile dificile să nu fie singurele interacțiuni importante.
Asta nu înseamnă că o glumă poate rezolva o problemă serioasă. Umorul este util atunci când îi apropie pe cei doi, nu atunci când este folosit pentru a minimaliza sentimentele partenerului sau pentru a evita responsabilitatea.
Ce faci după o ceartă poate conta la fel de mult ca discuția în sine
Un conflict nu se încheie întotdeauna în momentul în care partenerii încetează să vorbească despre problemă. Uneori, unul dintre ei rămâne rănit, chiar dacă discuția aparent s-a terminat. Tocmai de aceea, repararea relației după o neînțelegere este o parte importantă a gestionării conflictelor.
În interviul acordat publicației Los Angeles Times, Priya Parker vorbește despre necesitatea de a normaliza asumarea responsabilității și scuzele sincere. O greșeală nu trebuie să reprezinte sfârșitul unei relații, însă pentru ca apropierea să fie refăcută este nevoie ca persoanele implicate să recunoască efectele propriului comportament.
Un simplu „îmi pare rău” poate fi un început, dar nu înlocuiește schimbările necesare atunci când aceeași problemă revine constant. Scuzele sincere presupun recunoașterea comportamentului care a produs suferință și disponibilitatea de a proceda diferit.
De asemenea, împăcarea nu înseamnă obligatoriu că partenerii au ajuns la un acord complet. Cercetările prezentate de Institutul Gottman arată că multe dintre diferențele din cuplu sunt persistente, fiind legate de personalitate, preferințe și nevoi individuale.
În asemenea situații, obiectivul nu este întotdeauna eliminarea definitivă a problemei, ci găsirea unei modalități de a conviețui cu diferențele respective, fără ca acestea să devină surse permanente de ostilitate.
Când o ceartă nu mai este un conflict obișnuit
Este important să facem diferența între neînțelegerile normale dintr-o relație și comportamentele abuzive. Jignirile repetate, amenințările, intimidarea, controlul financiar, izolarea de familie sau prieteni și agresiunile fizice nu reprezintă forme sănătoase de conflict.
În România, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice recunoaște mai multe forme de violență, inclusiv verbală, psihologică, fizică, sexuală și economică.
Într-o relație în care există teamă, constrângere sau abuz, soluția nu este ca persoana afectată să învețe să se certe mai bine. Siguranța și accesul la sprijin specializat trebuie să aibă prioritate.
Persoanele care se confruntă cu violență domestică în România pot solicita gratuit îndrumare și sprijin la numărul național 0800 500 333, disponibil permanent prin Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. În cazul unui pericol imediat, trebuie apelat numărul de urgență 112.
În relațiile în care există respect și siguranță, diferențele de opinie nu trebuie privite automat ca un semn că iubirea s-a diminuat. Doi oameni pot avea puncte de vedere diferite și pot rămâne apropiați, atât timp cât există disponibilitatea de a se asculta și de a găsi soluții împreună.
În cele din urmă, o relație sănătoasă nu este definită de absența completă a certurilor, ci și de capacitatea partenerilor de a vorbi despre lucrurile dificile fără să își piardă respectul reciproc.
Vrei cele mai utile articole direct pe telefon, fără să descarci aplicații inutile? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.

