Copiii care își cunosc atât punctele forte, cât și pe cele slabe și se simt bine în propria lor piele, reușesc să gestioneze mai ușor și rapid conflictele și să facă față mai bine presiunilor negative. Zâmbesc, se bucură de viață, sunt realiști și, în general, optimiști.
În schimb, copiii cu stima de sine scăzută văd în provocări surse de anxietate majoră și de frustrare. Cei care au o părere proastă despre ei înșiși găsesc cu greu soluții la probleme. Pot să ajungă să gândească despre ei că nu sunt buni sau că nu pot face nimic bun și să devină deprimați și retrași. Confruntați cu o nouă provocare, răspunsul lor imediat ar putea fi „Nu pot.”
Ce este stima de sine?
Stima de sine este similară cu valoarea de sine (cât de mult valorează o persoană pentru ea însăși). Aceasta se dezvoltă în majoritatea cazurilor în copilărie.
Deci, trebuie să ne gândim la dezvoltarea și promovarea respectului de sine încă din timpul copilariei. Pe măsură ce copiii încearcă, ratează, încearcă din nou, eșuează și, în final, reușesc, ei își dezvoltă o părere asupra propriilor capacități. În același timp, ei își crează conceptul de sine bazându-se pe interacțiunile cu alte persoane. Acesta este motivul pentru care implicarea părinților este esențială în formarea unor percepții corecte, sănătoase despre sine.
Semne de stimă de sine scăzută și ridicată
Stima de sine fluctuează pe măsură ce copilul crește, fiind influențată de experiențele și percepțiile copilului.
Copiii cu stimă de sine scăzută nu doresc să încerce lucruri noi și vorbesc negativ despre ei: „Sunt prost”, „Nu voi învăța niciodată cum să fac acest lucru,” sau „Ce rost are? Nimănui nu îi pasă de mine, oricum!”. Acestea indică toleranță scăzută pentru frustrare, renunțare rapidă sau nevoia ca altcineva să preia sarcinile/ problemele. Sunt exagerat de auto-critici și se dezamăgesc ușor pe ei înșiși.
Copiii cu stimă de sine scăzută văd în eșecuri temporare probleme permanente, intolerabile și sunt dominați de un sentiment de pesimism.
Copiii cu stima de sine sănătoasă se bucură de interacțiunile cu ceilalți. Se simt confortabil în medii sociale și se bucură de activități de grup, dar și de activități independente. Când apar probleme, sunt capabili să lucreze pentru a găsi soluții. Nu vorbesc/ gândesc în termeni negativi despre propria persoană: în loc de „Sunt un prost”, un copil cu stimă de sine sănătoasă spune: „Eu nu înțeleg asta”. Își cunosc punctele forte, dar și pe cele slabe lor, și și le acceptă. Predomină un sentiment de optimism.
Foto: Guliver/ Thinkstock
