Coeficientul de inteligenta (IQ) este rezultatul unor masuratori de inteligenta, care se aplica si la copii, si la adulti. In cazul adultilor, metoda consta in determinarea varstei mentale a persoanei studiate si raportul dintre varsta mentala si cea biologica. In cazul copiilor, sunt masurate performantele copilului, care sunt apoi raportate la performantele medii ale grupei de varsta din care acesta face parte.
Unde e normalul?
Inteligenta nu este un dat genetic. Un copil cu performante slabe, care traieste intr-un mediu nefavorabil (saracie, familie destramata etc), poate ajunge foarte rapid la un coeficient de inteligenta normal sau peste, in momentul in care mediul de dezvoltare ii devine favorabil si cei din jur se arata interesati de progresele lui. Media IQ-ului este 100. Cu alte cuvinte, un IQ egal cu 100 denota o dezvoltare normala. Limita inferioara a inteligentei… normale este de 85, iar cea superioara, de 120. Peste 120, copiii sunt supradotati; sub 85, exista o problema, care poate fi insa lesne rezolvata.
Cand sa te ingrijorezi
Un coeficient de inteligenta sub 70 indica indeobste o intarziere in dezvoltarea copilului. Un IQ sub 50 arata un retard sever, care cere atentie marita si, la maturitate, institutionalizare. Copii cu o mica intarziere sunt din ce in ce mai usor integrati in societate. Nu mai sunt tratati ca „inapoiati”, ci ca niste omuleti cu nevoi putin „mai speciale” decat ale celorlalti. Ajunsi la maturitate, au chiar o viata normala, cu familie, slujba, bucurii si necazuri, ca toti ceilalti. Fara sa devii obsedata, e bine sa-ti observi copilul si sa interactionezi cat mai mult cu el.
Nu te panica in cazul in care copilul tau de 5-6 ani nu stie sa citeasca sau sa socoteasca, nici daca, abia ajuns la 1 an, merge direct in picioare fara sa fi mers de-a busilea. Nu toti copiii evolueaza la fel! Dar, daca nu stie sa ceara apa si mancare la 4 ani, e cazul sa te ingrijorezi si sa-l duci la un specialist.
