Marie Alexandra Victoria, principesa de Marea Britanie si Irlanda, a fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg si Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria, si a Ducesei Alexandrovna, unica fiica a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Maria s-a nascut pe 17 octombrie 1875, in Eastwell-Park.
In urma demersurilor facute de principesa de Saxa-Meiningen, Charlye, principesa Marie s-a logodit la 16 ani cu Ferdinand de Hohenzollern, principele mostenitor al Romaniei, iar nunta a avut loc in 1892, la Sigmaringen.
In Marea Britanie, exista o prevedere mai veche, Actul de decontare, care sanctiona cu pierderea dreptului la coroana in cazul casatoriei unui mostenitor prezumtiv cu un romano-catolic. Astfel, casatorindu-se cu Ferdinand, principesa Marie a abandonat pentru totdeauna toate drepturile de succesiune la coroana Marii Britanii.
La scurt timp dupa casatorie, Regina Maria s-a mutat in Romania. Aici, calitatile ei au transformat-o intr-o figura publica iubita. Datorita actiunilor ei din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front, a fost supranumita Mama Regina, Mama ranitilor si Regina soldat. Pe langa actiunile de ajutorare, Regina s-a implicat si in viata culturala si artistica din Romania.
Regina Maria a iubit arta, poezia si filozofia, continuand traditia Reginei Elisabeta de sustinere a acestora, ajutand cu burse de studiu si bani mai multe personalitati din lumea literara si artistica. Regina a scris la randul ei povestiri pentru copii, a compus poezii, a pictat si a colectionat lucrari de arta ale unor pictori celebri.
Multumita eforturile ei, legaturile Romaniei cu Anglia au capatat noi dimensiuni, marcand importanta statului roman care incepuse sa aiba un rol insemnat in politica europeana.
Imprejurarile politice ale razboiului au aratat calitatile Reginei Maria si in domeniul diplomatiei, ea urmarind constant interesele vitale ale Romaniei in stabilirea relatiilor internationale.
Rolul ei crucial in istoria Romaniei a fost atunci cand a plecat intr-o misiune neoficiala in Londra si Paris, pentru a ajuta Romania si pentru a stopa pierderea de teritorii romanesti.
Odata cu inceperea Conferintei de Pace de la Paris, in 1919, Regina Maria a desfasurat o bogata activitate de recunoastere internationala a Romaniei Mari. Pentru ca suportase cu stoicism suferintele razboiului, a strans simpatii pentru poporul nostru, multi straini vazand in ea simbolul salvarii nationale.
Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 15 octombrie 1922, alaturi de regele Ferdinand, Regina Maria a efectuat vizite oficiale in Occident, unde a facut cunoscuta istoria si cultura poporului roman. Calatoria ei in Statele Unite ale Americii, in 1926, a fost considerata un succes rasunator.
Dupa moartea regelui Ferdinand, in 1927, Regina Maria a inceput sa fie indepartata treptat din viata politica de catre fiii ei. Ea a ajuns sa-si petreaca timpul tot mai des si tot mai departe de Bucuresti, la Bran sau Balcic.
Absenta ei de la Curte a favorizat influenta camarilei asupra lui Carol al II-lea, ale carui dorinte de a crea un regim de autoritate personala au devenit tot mai evidente si s-au concretizat in cele din urma in februarie 1938.
Regina Maria s-a imbolnavit in 1936 si a murit doi ani mai tarziu, la Sinaia, la varsta de 62 de ani.
