Avem nevoie de rezolutii asa cum avem nevoie de bilanturi. Asa cum avem nevoie de un restart, de hartia alba, de agenda neinceputa. Asa cum avem nevoie de sanse.
Orice ai auzit despre 2010, ca o sa ne muste criza financiara de ceafa mai salbatica decat in 2009, ca o sa fim cu un an mai aproape de cumplitul 2012, care o sa ne inghita ca-n filmele americane, cu tot cu punga de popcorn si vaza de cola, ca euro va trece mai multe praguri psihologice iar noi pragul crizei de nervi, ca programul „prima casa” o sa ramana o gluma si bancile, cu un simt al umorului dezvoltat, nu ne vor lua iserios agoniselile, oricat te-ar ingrijora conjunct ia Uranus-Jupiter, lucru rar si cu urmari pentru intreaga omenire (daca am inteles eu bine), tu sa nu uiti un lucru pe care ti l-am zis in treacat la pagina de carti din numarul asta: atitudinea e ceva ce iti alegi singura.
Cum te arati lumii e propria ta decizie. Si daca decizia ta este: voi primi intamplarile din viata mea, bune si rele, marunte si importante, ca pe niste lectii din care am de invatat si din fiecarelectie invatata voi iesi un om mai bun, atunci fiecare dimineata te va gasi zambind complice. Complice cu tine.
Am un bun amic care nu are timp de nimic. De nimic. E foarte ocupat, accepta joburi noi peste joburi vechi si asa foarte multe, are agenda plina, coala scrisa, dar tot mai gaseste loc pe margini si printre randuri sa mai adauge ceva. Dar munca nu te salveaza. In masura in care nu vezi in ea o lectie de viata, munca doar te consuma. Si consuma relatia ta cu oamenii.
El spune ca nu are timp pentru ei. Nu vezi agenda? Am scris si pe coperti, am trisat, am mai adaugat foi… Si totusi, eu cred ca de fapt nu are timp pentru el.
Daca nu ai, nu ai nici de unde sa dai. Asa ca i-am zis: da-ti 5 minute tie, intr-o zi, 5 minute sincere, fara sa trisezi, tu cu tine, numai tu, lasa inima sa-ti bata 5 minute cu gandul la ea si in aceeasi zi, ai sa poti da foarte usor 5 minute altcuiva. 5 minute sincere, care vor dura cat o poveste de dragoste, cat o prietenie, cat o lectie de viata invatata pe de rost.
Cand s-a plans din nou ca n-are timp, i-am adus aminte de cele 5 minute. Mi-a zis ca a uitat de ele a doua zi dupa ce i-am spus. Totusi cred ca avem nevoie de ele. Si tu, si eu, toti. Asa cum avem nevoie sa ne resetam uneori. Asa cum avem nevoie de rezolutiile pentru Anul Nou.
Promite-ti un an de basm, dupa intelesul basmelor pe care le citeai demult. Acolo Fat Frumosul trecea neaparat prin probe care-i aratau cine este el cu adevarat. Acolo el gasea raspunsuri la cele mai complicate intrebari. Si cand facea toate astea, finalul era, fara exceptie, happily ever after. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Mi-a luat 5 minute. Atat. E randul tau.
Sa ai un An cu totul si cu totul Nou.
-
Luana Muresan, Redactor-Sef Femeia.
