În ultimul an, am observat că o mulţime de reţete bio, eco, raw conţin un ingredient relativ misterios: seminţe de amaranthus.
Un fel de superaliment cu o mulţime de calităţi dintre care cea mai importantă ar fi lipsa glutenului. Normal, dacă stai să te gândeşti că este o pseudocereală, la fel ca hrişca, de pildă. Ce să fie amaranthusul acesta? O specie mai simandicoasă de ştir. Da, buruiana aceea care pe la noi se dădea la porci. Doar că, în ultimul timp, ştirul a fost reevaluat. Să vedem de unde până unde minunea nutritivă.
Montezuma îi aducea sacrificii umane
Cu peste opt mii de ani în urmă, aztecii au descoperit binefacerile unei plante ce creştea fără mari pretenţii: mai bună decât grâul, mai sănătoasă decât orice întâlniseră ei. Vindeca răceala, diareea, tulburările nervoase şi diverse afecţiuni ale pielii, era un excelent energizant. Montezuma al II-lea, ultimul rege al aztecilor, primea an de an, ca tribut de la vasali, zeci de mii de tone de seminţe de amaranthus. Socotită un dar oferit de zei oamenilor, era venerată și i se aduceau sacrificii umane.
Planta veşnică
Amaranthus înseamnă „cel care nu se ofileşte. De aceea la azteci şi incaşi planta simbolizează nemurirea. Este o pesudocereală cu gust asemănător cu nuca, aromă uşor picantă şi o ridicată valoare proteică. Conţine din belşug lizină, aminoacid necesar pentru sinteza tuturor proteinelor care nu poate fi sintetizat de organism.
Mai conţine:
- fibre
- vitamine: A, E, B (în special acid folic), D, K și alţi aminoacizi esenţiali
- minerale precum fier, magneziu, zinc, fosfor, cupru şi mai ales mangan şi calciu.
Amaranthusul se găteşte, asemenea celorlalte pseudocereale, este extrem de săţios şi foarte sănătos.
Articol preluat din ediția de iunie 2014 a revistei Femeia.
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Thinkstock
