- Mireasa: Ioana Mirică, 34 de ani
- Mirele: David Aldea, 29 de ani
Ioana e de profesie jurnalist, David e programator, iar firile lor sunt atât de diferite pe cât le sunt meseriile. Ea e de o energie molipsitoare, nu stă o clipă locului, în timp ce el e scump la vorbă. Dar se iubesc, aşa cum spun amândoi, şi fără să facă totul împreună. S-au cunoscut printr-o prietenă comună, în urmă cu şapte ani, şi nu a fost chiar dragoste la prima vedere. „Îmi amintesc şi acum de discuţiile noastre de la început, când ne-am promis să nu ne ataşăm unul de celălalt. Niciunul din noi nu a crezut că va fi ceva serios, iar faptul că după doi ani de relaţie ne-am mutat împreună s-a întâmplat pentru că David trebuia să se mute de unde stătea cu chirie. Chiar şi aşa, timp de un an, ca să fie sigur că are unde să stea, a continuat să plătească în altă parte chirie“, îmi spune amuzată Ioana. A urmat, vara aceasta, o excursie inopinată la munte. Acolo, într-o seară în care amândoi au consumat suficient alcool încât euforia să le dezlege limbile şi să-i îndemne spre declaraţii îndrăzneţe, David a cerut-o pe Ioana de soţie. „Culmea e că, a doua zi dimineaţă, încă îmi amintisem ce făcusem cu o seară înainte. Şi, deşi niciunul din noi nu se gândise până atunci la căsătorie şi chiar dacă am fi putut pune totul pe seama bunei dispoziţii exagerate şi să dăm uitării „incidentul“, amândoi ni l-am asumat şi ne-am trezit, la nici o lună, în faţa reprezentantului stării civile“, spune David.
Mireasă în rochie de blugi
„Sub nicio formă nu voiam să invităm mulţi oameni la starea civilă şi, pe deasupra, să-i văd îmbrăcaţi la patru ace, ziua în amiaza mare. Nu voiam nici să trecem pe sub arcada de flori şi nici să ni se cânte «Mulţi ani, trăiască!». Voiam să facem totul pe dos, aşa că pe cei câţiva prieteni i-am anunţat telefonic, cu doar o zi înainte. Ne-am îmbrăcat şi noi cu ce aveam prin casă, iar după oficiere, am servit apă rece, scoasă de la gheaţă, în loc de şampanie şi bombonele de ciocolată colorate în loc de pişcoturi“, îşi aminteşte Ioana. Apoi, pentru că plănuiseră cu ceva timp înainte o excursie la Paris, acolo unde fratele miresei se stabilise de câţiva ani, le-a venit o idee: ce-ar fi ca petrecerea de nuntă să aibă loc în Oraşul Luminilor? Zis şi făcut! L-a sunat pe fratele său şi l-a anunţat că în câteva zile, la el acasă, va avea loc o nuntă – a surorii lui. „Întâmplarea a făcut ca la nunta mea să port o rochie cu trenă, elegantă, dar din denim, nu albă, din dantelă. Prietenii mei din Paris ştiau că pusesem de mult ochii pe ea şi mi-au făcut o surpriză. Eu venisem pregătită cu o rochie de mireasă împrumutată de la o prietenă, dar o purtasem deja de vreo cinci ori pe la petrecerile cu deghizări. Iar David a purtat blugi şi tricou, la care a asortat un frumos joben englezesc din garderoba fratelui meu. Una peste alta, am avut o petrecere minunată la fratele meu acasă, pe o terasă superbă, cu vedere la Turnul Eiffel, alături de o mână de oameni frumoşi şi dănţuind până-n zori pe muzică bună.“
Citește și:
Sezonul nuntilor trasnite: Nuntă populara
Sezonul nuntilor trasnite: Cununati pe malul marii
Articol preluat din ediția de octombrie 2014 a revistei Femeia.
Autor: Adriana Moscu
Sursa foto: Vlad Stănescu, arhiva personală
