Este o problemă mai ales pentru părinţii de copii până-n 11-12 ani, în special cei din oraşele mari.
Oricât ţi-ai dori tu, copil sănătos şi plin de energie, să baţi mingea cât e ziulica de lungă, nu te lasă nimeni să faci asta, başca, dacă n-ai cu cine, degeaba te lasă pe tine. Dacă în timpul anului şcolar te mai întâlneşti cu colegii şi nu-ţi dai seama cât de ocupaţi sunt părinţii, pentru că și tu eşti foarte ocupat, în vacanţă situaţia se schimbă radical. Ce-i de făcut în cazul ăsta, dragi părinţi?
Stres maxim, distracţie ioc
Dacă scrie pe ea vacanţă, păi vacanţă trebuie să simţim, nu? Adică să ne simţim bine, să facem, dacă se poate, numai ce ne place. Din păcate, slujbele prea solicitante ale părinţilor nu le lasă decât o săptămână, maximum două de petrecut cu copiii. Iar atunci, bieţii de ei, sunt rugaţi sau somaţi să-şi ţină în frâu energiile, să-și poată încărca mama bateriile. Şi el, copilul, ce să facă atunci? Multă „tabletă“, un pic de bălăngănit din picioare, uşoare urme de depresie. Şi din nou acasă, cu ochii în tavan, numărând zilele până la începutul şcolii – măcar atunci se mai vede cu ceilalţi copii.
Dacă n-au bunici, în tabără
Pentru mulţi părinţi, varianta trimiterii copilului la bunici este cea mai liniştitoare. Din toate punctele de vedere. Mai întâi, pentru că acolo, la bunici, copilul e în siguranţă, mănâncă ce şi cum trebuie, este supravegheat şi răsfăţat. Mai apoi, pentru că ei, părinţii, nu mai au mustrări de conştinţă, copilul fiind în preajma părinților lor, deci mult mai bine. Nu, nu e mai bine, dar asta vom vedea mai jos. Deocamdată, să spunem că o vacanţă la bunici este, da, foarte importantă în educaţia şi buna relaxare a copilului, mai ales dacă acolo are prieteni, loc în care să se joace şi să experimenteze. Ce faci dacă n-au bunici? Taberele, chiar de la vârste mici, sunt foarte importante. Este momentul când copilul învaţă să se descurce, să-şi facă prieteni, să fie independent. Plus locurile, jocurile și responsabilităţile noi.
În parc sau la şcoala de vară
Tabăra se termină repede. Ce facem în rest? Există din ce în ce mai multe oferte de şcoli de vară, ateliere, expediţii pe termen scurt, cursuri sportive. Totul e să ai capital suficient pentru a-i ocupa întreaga vară. Altfel, s-ar putea chiar să-i placă şi să-i fie de folos, descoperindu-i talente la care nici nu te gândeai. Singurul dezavantaj al acestor şcoli de vară este că-s foarte scumpe. Parcurile, cu tot ce le trebuie ca să fie pe placul puştilor, au şi ele un dezavantaj: necesită însoţitori pentru cei mici.
Împreună cu părinţii
Vacanţele sunt perioadele din an în care chiar ar trebui să te dai peste cap pentru a putea fi mai aproape de copilul tău. Vacanţa de vară are un atu ce vine în ajutorul tău: ziua e lungă și se întunecă târziu. Prin urmare, măcar o oră-două de activitate comună, afară, mai apucaţi. Variante sunt berechet, totul e să ai dispoziţie. Puteţi face o excursie cu bicicleta până la marginea oraşului sau într-un parc mai mare, unde să vă opriți pentru un picnic. Puteţi merge la o terasă, cu mai mulţi copii şi părinţii aferenţi, şi să vă distrați cu jocuri de cuvinte ce au ca premii cupe de îngheţată. Puteţi face, oriunde în parc sau în pădure, o întrecere de orientare turistică. Puteţi bate mingea sau, mai interesant, învață-l jocuri din copilăria ta. Ori iniţiază-l în tainele gospodăriei, cum ar fi spălatul propriilor farfurii şi tacâmuri, dusul gunoiului, ştersul prafului etc. Una peste alta, e bine să staţi cât mai mult împreună, să povestiţi, să-i ceri părerea. Nu scăpa de el sub pretextul că-i aranjezi o vacanţă distractivă! Pentru el, copilul tău, vacanţa este perioada în care poate fi mai mult timp lângă tine, lângă voi.
Tătic cum altul nu-i
Animalele ne dau de multe ori lecţii de fidelitate, loialitate, sacrificiu. Ei bine, tot de la ele putem învăţa să fim părinţi mai buni.
▶ Căluţii-de-mare au un buzunar/marsupiu în care femelele îşi depun ouăle, ca astfel căluţii să fie siguri că-şi „recunosc“ copiii. Masculii fecundează icrele, apoi le clocesc, le îngrijesc și le hrănesc până ce micuții se întremează.
▶ Lupii sunt foarte dedicaţi familiei. În primul rând, pentru că îşi aleg partenera pe viaţă, iar în al doilea, fiindcă, după ce se nasc, puii de lup au parte de îngrijire maternă chiar şi când sunt deja căţelandri.
▶ Cercopitecii au grijă de pui şi de educaţia lor. Îi hrănesc, se joacă împreună cu ei, îi iniţiază în regulile grupului.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.27/10.07.2014
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Fotolia
