Deja pe la noi e un fel de tradiţie ca pasionaţii de schi, dar şi cei care prin vacanţă de iarnă înţeleg zăpadă cu scârţ şi ger să plece în Austria măcar câteva zile în februarie.
„Nu e aglomeraţie“, spun unii, „e mult mai ieftin!“, recunosc mare parte din aceștia. Dacă punem problema aşa, putem schimba Tirolul (accesibilitatea e mai bună mai ales pentru cei din sudul ţării) cu Bulgaria. E mult mai ieftin, condiţiile sunt foarte bune (e bine să nu te lansezi în rezervări până când nu ai cerut referinţe despre hotel) şi bulgarii vorbesc româneşte, mai ales în staţiunile turistice. Până nu de mult, Bansko era un fel de refugiu pentru sofioţi. De câţiva ani, micul oraș dintre munţi a crescut mai ceva ca un făt-frumos.
Pârtieee!
De toate felurile, pentru toate gusturile şi vârstele. Despre pârtii este vorba: mai mari mai mici, de slalom uriaş sau de săniuş, pentru avansaţi sau începători. Nu că n-ar fi şi pe la noi, dar preţurile la cablu sunt la prietenii bulgari mult-mult mai mici: cu zece euro, la noi faci patru coborâri, iar la Bansko șapte. În rest, ce-şi doreşte schiorul mai mult şi mai mult: zăpadă bună, restaurante prietenoase la coborâre, pârtii bine organizate.
La pas
Am terminat cu schiorii: ei au toate condiţiile, inclusiv monitori care o rup binişor româneşte. Dar cei care nu schiază cum îşi pot pierde timpul? Cât se poate de plăcut. O plimbare prin centrul vechi din Bansko te face să te gândeşti la poveştile cu logofeţi, haiduci şi prinţese sau la cât de mult seamănă unele străzi cu Centrul Vechi al Bucureştiului. Influenţă otomană şi acolo, şi aici. Mai o casă frumoasă, mai o mehana îmbietoare şi timpul trece. Ce-i mehanaua, vă spun un picuţ mai târziu. Deocamdată, vă povestesc ce mai puteţi face voi, cei lipsiţi de talent la alunecatul pe zăpadă. O plimbare în Melnik, un orăşel la fel de pitoresc, cu o cramă pe cinste, o alta la mănăstirea Rila şi neapărat câteva ore să le petreceți în Parcul Naţional Pirin.
La masă
Mehanale sunt restaurantele cu specific local. Nu prea mari, curate, mai toate cu câte un mic taraf, mehanalele te ţin captiv în arome, gusturi şi culori. Mâncarea e specific bulgărească. În fapt, bunătăţi turceşti adaptate la nevoile locale, la fel cam s-a întâmplat de altfel în întreaga Peninsulă Balcanică. Cu zece euro (în medie) o persoană mănâncă pe săturate şi încă ceva pe deasupra. Şi ce de bunătăţi… Brânză proaspătă de capră la grătar, cu miere, nuci şi seminţe de susan, banska kapama (un platou cu diverse tipuri de carne), banski soudjouk (o reţetă specială de cârnaţi) şi, desigur, tarator, salata de castraveţi cu iaurt specifică zonei (tzatziki la greci, geagic la turci). Baclavale şi cataif am văzut şi pe la noi bune, dar iaurtul de bivoliţă cu dulceaţă de trandafiri (sau zmeură) merită încercat.
La drum!
Din Bucureşti până la Bansko sunt exact 520 km, un pic mai mult decât până la Păltiniş, şi mult mai puţin decât până la Vatra Dornei sau chiar Rânca. Se ajunge cu maşina, cu autocarul sau chiar cu avionul, până la Sofia. În februarie, o cameră în hotelurile de 4 stele costă în medie 80 de euro şi include mic dejun, bufet suedez seara, acces la piscină. Vinul e bun, berea la fel, zăpada excelentă de schiat, clima blândă. Aşadar?
Citește și:
Vacanță în doi. Care city break vi se potrivește pentru o escapadă de iarnă?
Rânca, savoarea iernii la înălțime
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.06/11.02.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com
