În mai 1595, Mihai Viteazul semna Tratatul de la Alba Iulia prin care Valahia, al cărei domnitor era, devenea suzerană Transilvaniei conduse de Sigismund Bathory. Tot atunci, Aron Tiranul, domn al Moldovei, era înlocuit de Ștefa Răzvan, ce se supunea tot lui Bathory.
Aceasta a fost, în fapt, prima unire a celor trei țări române, sub sceptrul lui Sigismund Bathory, dar pusă la cale de Ștefan Iojica, șeful Cancelariei transilvane. Unirea aceasta a ținut două luni. Cinci ani mai târziu, în mai 1600, Mihai Viteazul intra triumfător, după bătălia de la Șelimbăr, pe poarta Albei Carolina, cetatea Alba Iulia, ca domn al Valahiei, Ardealului și Moldovei, unificator al celor trei țări române. Unirea aceasta a durat aproape un an. Abia în 1918, la 1 decembrie, Ferdinand I unea, definitiv de astă dată, România. Tot la Alba Iulia.
Se schimbă garda
Este vorba despre garda austriacă de la poarta III a cetății Alba Carolina. Ora? 12 punct! Este spectaculoasă, cu flamuri, cai și domni purtând peruci care-și iau foarte în serios slujba! Cetatea a fost construită în formă de stea, pe la începutul secolului al XIII-lea, ca fortificație a Imperiului Habsburgic în fața năvălirilor otomane. Dar tot aici mai poți vedea urme, extrem de bine întreținute, ale vechiului castru roman Apulum, ridicat de Legiunea a XIII-a Gemina pe la anul 106. După ce ai terminat cu garda și cu romanii, o poți lua ușurel de jur împrejurul cetății. Și celelalte porți merită văzute, dar și bastioanele Trinitarienilor și cel al Sfântului Mihail, precum și Palatul princiar.
Istorie de la om la om
În Alba Iulia este istorie cât cuprinde – este obligatoriu măcar să știi, dacă nu să și vezi Codex Aureus, o parte din el, celelalte două fiind la Londra și Vatican –, dar este (și) istorie… aplicată. Aproape în fiecare weekend, sunt puse în scenă bătăi între daci și romani, se trage cu tunurile, se fac fel de fel de spectacole. În cetate există chiar o tabără militară, cu hangițe focoase și soldați serioși, cu hangii primitori și principese rușinoase. Poți bea o cafea ca toate cafelele sau poți mânca la fel ca pe vremuri.
Romanii au construit castrul Apulum din piatră albă, de aici denumirea medievală de Bălgrad, adică orașul alb. Mai târziu, maghiarii i-au zis Gyulafehervar, adică orașul lui Iuliu, iar după 1775 austriecii l-au denumit Alba Carolina, de la împăratul lor Carol al VI-lea.
Prin oraș
De curând renovată, Alba Iulia e ca o mică Vienă și se află în topul celor de la TripAdvisor ca destinație turistică europeană. O plimbare prin oraș e mai mult decât relaxantă și, desigur, instructivă: muzee, catedrala romano-catolică, unde este îngropat Iancu de Hunedoara, biserica ortodoxă, unde s-au încoronat primii regi ai României Mari, Ferdinand I și Maria. Și, un pic mai la margine, imensul parc dendrologic, care se întinde pe 22 de hectare.
Foarte aproape sunt Transalpina, drumul spectaculos de peste munți, și stațiunea Arieșeni, romantică și foarte frumoasă.
Cât: poți găsi cazări foarte bune cu 100 de lei pe noapte, dar și „de fițe“, cu 250-300 de lei pe noapte. Poți mânca foarte bine cu 30-40 de lei pe zi.
Cum: se ajunge cu trenul, cu autocarul, cu mașina personală, cum vrei și cum ți-e la îndemână. Din Regat spre Alba Iulia, cel mai spectaculos drum este pe Transalpina.
Împrejurimi: Râpa roșie, o minunăție din argilă în luptă cu apa, unde se află Gaura Hoților, o grotă săpată în deal de care se leagă o mulțime de legende.
Citește și:
- O vacanță diferită: hai în Caraș-Severin!
- 10 curiozități despre Berlin, Germania
- Escapadă romantică la Timișoara
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.26/06.07.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay
