Sindromul cuibului gol nu este o afecțiune sau un diagnostic clinic, ci poate fi perceput ca un moment de criză în viața unui părinte. Astăzi vom discuta despre ce anume înseamnă și care sunt simptomele, cum să previi această situație, dar și cum să o gestionezi, dacă te afli deja în ea.
Ce este sindromul cuibului gol?
Pe scurt, sindromul cuibului gol descrie sentimentele de tristețe profundă, angoasă, singurătate, chiar și furie, pe care părinții le pot simți atunci când copilul sau copiii au crescut și s-au mutat de acasă. Această schimbare poate fi resimțită ca un abandon și poate duce chiar la depresie în unele cazuri.
Nu toți părinții se confruntă cu aceste sentimente, iar relația dintre părinți și copil nu influențează neapărat apariția acestora. De exemplu, relația dintre tine și copilul tău poate fi una foarte apropiată, dar când acesta se mută în altă țară nu te confrunți cu sindromul cuibului gol. Sau relația dintre voi este destul de rece, dar te simți foarte deprimată și singură atunci când copilul se mută la 10 minute distanță.
Cum previi sindromul cuibului gol?
Deși nu există o rețetă sigură pe care o poți urma, sunt câteva lucruri pe care le poți face pentru a preveni această situație neplăcută.
Ajută-ți copilul să fie pregătit. Ca părinte, consideri că doar tu poți avea grijă de copil așa cum trebuie, iar atunci când se mută de acasă poți avea impresia că acesta nu se va descurca. Dacă nu ai făcut-o până acum, asigură-te că știe să gătească, să facă curățenie, să schimbe o priză stricată etc.
Concentreaă-te pe tine, nu pe copil. Înainte de a deveni mamă ai fost un individ cu dorințe, interese și hobby-uri proprii. Nu ar trebui să uiți acest lucru nici măcar când copilul este mic, cu atât mai mult când crește și devine independent. Chiar dacă îl iubești și vrei să ai grijă de el, nu trebuie să uiți să ai grijă de tine.
Discută cu părinți care au trecut prin asta. Nu aștepta până când sindromul cuibului gol se instalează, ci pregătește-te dinainte. Întreabă alți părinți cum s-au pregătit pentru „golirea cuibului” înainte ca aceasta să aibă loc și roagă-i să îți dea sfaturi.
Ce faci dacă te afli deja în această situație?
Gândește pozitiv. Este normal și natural ca un copil să se mute la casa lui la un moment dat și ar trebui să fii mândră că ai crescut un adult independent și responsabil. În plus, acum ai mai mult timp liber pentru hobby-urile tale.
Concentrează-te pe căsnicia ta. Acum că ați rămas singuri, tu și soțul puteți petrece mai mult timp împreună, vă puteți reconecta. Ieșiți la întâlniri, mergeți în vacanță, plimbați-vă prin parc sau pur și simplu ocupați-vă împreună de un hobby nou.
Dacă ai dezvoltat depresie, este important să cauți sprijinul unui terapeut, te poate ajuta mai mult decât crezi.
Ce să NU faci
Această situație este cu siguranță una dificilă și e posibil să faci anumite greșeli. De exemplu:
nu te victimiza și nu încerca să faci copilul să se simtă vinovat. Așa cum spuneam și mai sus, acest pas este normal în viața oricărui adult. De aceea, o astfel de atitudine nu este corectă față de copil și nu vei face decât să îl îndepărtezi de tine. Replici de genul „de ce mă lași singură, nu te gândești la mine?” sau „de ce vrei să te muți, nu ți-am oferit tot ce ai vrut” trebuie evitate cu orice preț.
păstrează legătura, dar nu exagera. Locuind împreună, erai obișnuită să vorbești zilnic cu copilul, dar cel mai probabil acum nu vei mai face asta – și e normal. Acceptă acest lucru și nu îl suna în fiecare zi doar pentru a-l întreba ce face, pentru a afla dacă se descurcă și fără tine. Cât despre vizitele surpriză, acestea nu sunt niciodată o idee bună – vizitează-ți copilul doar atunci când ești invitată.
nu petrece mult timp singură. Dacă nu ai un partener, încearcă să ieși mai des cu prietenii sau să îți vizitezi rudele, fă voluntariat, înscrie-te la un curs sau adoptă un animal de companie. Ești obișnuită ca în casa ta să mai fie mereu cineva și ai nevoie de relații și comunicare.
Tu ai trăit vreodată sindromul cuibului gol? Cum ai gestionat situația?
Citește și: Cele mai mari greșeli pe care le fac părinții în creșterea și educarea copiilor
Sursă foto: Pexels
