In timp ce-i schimba scutecul sau la baita, cei mari abia asteapta sa vada ca totul este normal, inclusiv in zona genitala. Dar cand nu e? Afla ce situatii neobisnuite poti intalni.
Testicul necoborat in scrot
Testiculele se dezvolta in abdomen inca din timpul vietii intrauterine. In mod normal, inainte de nastere, testiculele ar trebui sa coboare in scrot, un saculet aflat la baza penisului. Cateodata, unul dintre testicule nu coboara, anomalia (mai frecventa la prematuri) purtand numele de criptorhidie. De cele mai multe ori, tratamentul recomandat este expectativa, pentru ca, in 80% din cazuri, testiculul coboara fara interventie, pana la varsta de trei luni. In caz contrar, se va apela la terapia hormonala sau interventia chirurgicala simpla, prin laparoscopie.
Hernie inghinala
In mod normal, canalul inghinal ar trebui sa se inchida inainte de nastere, dupa coborarea testiculelor, pentru a impiedica reascensiunea acestora in abdomen. Cand acest canal nu se inchide complet, prin el pot aluneca tesut abdominal sau parte din intestin, determinand umflaturi la nivelul scrotului.
La nou-nascut, cauzele sunt plansul indelungat, tusea persistenta, defecarea greoaie. Afectiunea este dureroasa, asa ca micutul tau plange inconsolabil, este trist, nu mananca, vomita. Singurul tratament este interventia chirurgicala de urgenta, pentru a evita o complicatie mai grava: hernia strangulata.
Hidrocel
Este tot o complicatie a canalului inghinal incomplet inchis. Se manifesta prin marirea in volum a scrotului, pe fondul acumularii de lichid abdominal in sacul scrotal. Pana la varsta de noua luni hidrocelul se poate resorbi, mai ales daca este de mici dimensiuni. Dupa aceasta varsta, chiar daca nu este dureros, hidrocelul prezinta risc de infectii, de aceea trebuind operat. Procedura presupune ligatura canalului inghinal.
Infectie urinara
Infectia urinara insemna o dezvoltare excesiva a bacteriilor la nivelul tractului urinar. Apare frecvent la nou-nascuti, pe fondul sistemului imunitar deficitar, incapabil sa lupte cu microorganismele. Exista trei cai de infectare: prima si cea mai raspandita este cea ascendenta, microbii urcand dinspre zona genitala inspre vezica urinara si rinichi, bebelusul fiind mereu expus la propriile materii fecale.
O a doua posibilitate de infestare este pe cale sanguina, microbii ajungand la rinichi pe calea sangelui.
Si, cea de-a treia, presupune infectarea fatului in timpul nasterii: daca mama are o infectie la nivel genital cu streptococi, bacili, chlamydia, agentii patogeni trec la nou-nascut prin contact. De multe ori, simptomele sunt mascate sub manifestari digestive: varsaturi, diaree, inapetenta, de aceea poate fi dificil de diagnosticat. Urmareste daca apare un disconfort pronuntat la urinare, caz in care bebelusul plange, este irascibil. Ocazional, poate aparea febra.
ATENTIE! In infectia urinara tratamentul trebuie inceput de urgenta, pentru ca aceasta se extinde cu usurinta, putand cuprinde si alte organe.
Adeziune labiala
Apare la fetite, pe fondul nivelurilor scazute de estrogeni, intre a treia si a sasea luna de viata. La nastere, este improbabil sa afecteze fetitele, acestea fiind protejate de estrogenul mamei din timpul sarcinii. Adeziunile labiale se manifesta prin lipirea labiilor si nu interfereaza, de obicei, cu fluxul urinar. Afectiunea evolueaza de obicei asimptomatic, iar medicul nu recomanda nicio interventie, labiile separandu-se la pubertate, sub o efuziune hormonala. Daca exista dificultati la urinare, se recomanda tratament local cu o crema cu estrogeni. De ajutor mai sunt si uleiurile pe baza de vitamina A sau E, folosite dupa baie. Este contraindicata fortarea dezlipirii labiilor.
Fimoza
Fimoza inseamna imposibilitatea decalotarii glandului penian, insa nou-nascutii au o fimoza fiziologica, deci perfect normala. Indemnati de unii medici, parintii considera ca, pentru o igiena corespunzatoare, glandul penian trebuie dezvelit. Totusi, simpla spalare zilnica este suficienta pentru a nu perturba echilibrul florei naturale. Pentru a intelege mai bine, extremitatea (glandul) penisului este acoperita si protejata de un tesut ce poarta numele de preput. Pe masura ce copilul creste, preputul are tendinta de a se separa de gland, permitand decalotarea. E bine ca decalotarea sa se petreaca natural, in timp, astfel penisul fiind protejat de germeni daunatori.
Tot mai multi medici dezaproba decalotarea fortata la o varsta frageda, aceasta tehnica fiind dureroasa si afectand, asadar, psihicul micutului. Majoritatea baieteilor vor avea un preput retractabil pana la varsta de trei ani, deci fii rabdatoare si lasa natura sa-si urmeze cursul firesc. Daca totusi ai inceput decalotarea treptata la baita, atunci nu te opri pana nu dezvelesti glandul de tot, pentru ca se instaleaza parafimoza, o complicatie frecventa a fimozei care duce la strangularea glandului de catre preput. Parafimoza necesita interventie chirurgicala.
