Mamicile, oricat de rationale ar fi, au momente de panica atunci cand copilul pare ca nu s-ar comporta conform „manualului de copii”. Iar daca mai fac comparatii si cu tovarasii de joaca ai celui mic, lucrurile devin parca mai grave. Asa se intampla si cu vorbitul, de parca toti copiii ar trebui sa fie oratori din frageda prucie.
Cand ar trebui sa spuna prima propozitie
Pana la un an si jumatate, vocabularul copilului tau ar trebui sa include aproximativ 20 de cuvinte, pe care sa le pronunte corect si alte aproximativ 50 care sa fie cat de cat inteligibile.
Ar trebui sa inteleaga indemnuri-rugaminti simple, precum: „Adu-i mamei mingea, „Du-i tatei ursuletul”. La doi ani, ar trebui sa poata face asocieri simple de cuvinte, formand primele propozitii: „Bebe papa”, „Andrei face pipi”.
Dupa doi ani, ar trebui sa inteleaga mai mult, de pilda un indemn mai complicat precum: „Pune masinuta in raft”. Si sa comunice mult mai clar, spunand din ce in ce mai multe cuvinte, formuland din ce in ce mai multe propozitii.
Motive de ingrijorare
- Nu arata cu degetul sau cu manuta pana la un an.
- A depasit de cateva luni un an, dar prefera sa arate, fara sa imite/emita sunete.
- Are deja doi ani, arata cu degetul, imita sunete, dar nu spune nimic din proprie initiativa.
- Nu executa, pentru ca nu intelege probabil, recomandarile simple.
- Vorbeste multe prea rar, cu un timbru ciudat.
- Te-ai multumit sa comunici cu el mai mult…telepatic. Si nici restul familiei nu s-a obosit sa vorbeasca prea mult cu el.
- Cand vorbesti cu el, nu astepti si reactia lui; cu alte cuvinte, tu vorbesti, tu raspunzi, bietul copil ce mai are de facut?
- Vorbiti prea repede si el desluseste cuvintele in felul lui, de aceea nu pronunta inteligibil.
Ce poti face tu
- Vorbeste cat mai mult si cat mai clar cu el.
- Povesteste-i de fiecare data ce faceti impreuna; prepari mancarea pentru el, il speli sau il schimbi.
- Citeste-i si identifica obiecte, animale, intamplari in carticelele speciale pentru varsta lui, dar si in revistele obisnuite.
- Cantati impreuna, jucati-va.
Cauze majore, care cer ajutorul unui specialist
- A fost martorul involuntar al unor certuri urate intre tine si tatal lui. I se pare deci ca a vorbi e ceva care face rau, a suferit un soc psihologic;
- Are probleme de auz
- O dezvoltare generala precara.
Ce poti face tu
- Daca observi ca tresare la cea mai mica ridicare de voce a adultilor, er fi bine sa-l duci la psiholog;
- Incearca sa afli sursa fricii si sa-i vorbesti calm, explicandu-i de unde si de ce se aude zgomotul.
- Daca observi ca nu se intoarce nici la zgomotele mari sau nu raspunde la strigarea ta, consulta un specialist ORL.
- Daca observi ca si celelalte manifestari specifice varstei sunt sub asteptari, consulta pediatrul, te va indruma.
- Daca si dupa 3 ani are dificultati de vorbire, consulta logopedul.
