„Tragand” la nesfarsit din suzeta, sugarul de cursa lunga isi creeaza singur necazuri dentare sau deficiente de pronuntie. Ca si leganarea, niciodata indestulatoare pentru puiul dornic de afectiune, nevoia de a suge este arzatoare si permanenta. Suptul suzetei ii depaseste simpla necesitate de a se alimenta.
Ea pune putin balsam pe micile dureri ale corpului si ale sufletului, prin eliberarea de endorfine, hormoni responsabili cu buna starea organismului.
Gurita, o gazda a primelor bucurii
La inceputul vietii, gura este calea prin care bebelusul achizitioneaza primele informatii despre lumea din jur si afla primele placeri. De aceea, specialistii numesc aceasta prima perioada de invatare stadiul oral. Orice ocazie este buna pentru a suge ceva: san, biberon, dar si suzeta si chiar degetele.
Defulare prin suzeta
Dincolo de placerile si de senzatiile pe care le descopera (temperatura, rezistenta, deosebiri, pe care papilele lui le analizeaza), actul suptului ii permite bebelusului captiv in patut, sa-si consume prea plinul de energie.
Este unica miscare cu adevarat activa care-i sta la dispozitie pentru a-si procura linistea sufleteasca si a evada din trepidatiile activitatilor cotidiene. Ea va deveni putin mai tarziu cea mai calma din evantaiul de miscari al celui numit de mamica obosita, dar mandra, „argintul meu viu”.
Suzeta este propusa de adult (si tot mai des de puericultori, inca din maternitate) pentru a darui bebelusului acea liniste pe care el singur nu si-o poate gasi. Fiindca daca el se naste cu reflexul suptului, pe acela de a-si gasi gurita cu degetelele (ceea ce facea frecvent in burtica mamei) l-a pierdut.
Aceasta incapacitate dateaza dintotdeauna, doar suzeta a aparut relativ de putin timp. Multa vreme, specialistii nu cunosteau inca efectul sau declansator de hormoni de buna stare si erau de parere ca adorabilul suras al bebelusilor era afectat de guguloiul din gurita.
Producatorii au lucrat la imaginea suzetei, reducand riscul de deformare a maxilarului prin gasirea unei forme anatomice corecte. Problema e alta: studiile dovedesc ca deformarile sunt mai putin legate de obiectul de supt, cat de suptul propriu-zis. Prea putin conteaza ce tine copilul in gurita, simpla actiune de a suge altceva decat sanul mamei antreneaza o apasare a gingiei.
Anatomica sau nu, suzeta e mai bine sa fie evitata pentru a-l feri pe micut de deformarile dentare. De altfel, unii dintre producatori recomanda reducerea timpului de utilizare a suzetei.
In concluzie, ea ar trebui rezervata doar momentelor cand simti ca bebelusul are neaparat nevoie de ea si atunci cand il pregatesti pentru despartirile mai lungi dintre voi. Renuntarea definitiva la gustul de „bine” dat de suptul suzetei va veni cu timpul… dar mai ales cu voia copilului.
Degetel sau suzeta?
Suzeta este tot mai mult preferata de parinti si asta din motive logice: asa cum i-o dai, asa poti sa i-o si iei inapoi. Dovada: suzeta o poti lasa acasa, in timp ce degetelul este mereu la mana si la… indemana copilului.
Gandind obiectiv, micutul nu se poate juca in voie, cu ambele manute, pastrandu-si in acelasi timp si un deget in gurita. In schimb, suzeta nu-i impiedica deloc dexteritatea. Mai dificila este insa comunicarea cu un „dop” in gura.
Studiile au relevat ca suzeta reduce dorinta copilului de a vorbi, iar dezvoltarea lui are de suferit daca evolutia corpului nu are loc o data cu cea a psihicului. Doar comunicand va reusi sa stabileasca relatii cu cei din jur si sa-si gaseasca locul printre ei.
