La început, credeam că poate este neatent la explicațiile mele și că trebuie să-i repet ceea ce-i spusesem deja, dar apoi mi-am dat seama că, de fapt, nu dorește să audă ceea ce știa deja de la mine, ci dorea o nouă explicație.
De fiecare dată mă uimește cât de bine reține și cât de fidel redă explicația mea lui tati sau prietenilor lui. Prin urmare, trebuie să fiu foarte atentă când îi dau răspunsurile, să fie explicații logice, să nu-i spun un lucru incorect doar din dorința de a-l face să înceteze cu întrebările. El are încredere totală în ceea ce-i spun și abia așteaptă să împărtășească și altora cunoștințele nou dobândite.
De pe la 5 ani, copilul este interesat de relațiile cauză-efect, de „cum” și „de ce” se petrec lucrurile. De pildă, este fascinat de experimente și un copac doborât de un fulger, o vrăbiuță rănită sau moartă sunt situații care impun de ce-ul pentru că este dornic să afle cauza. Pe de altă parte, vrea să afle răspunsul și la „ce-ar fi dacă”, o întrebare care-i stimulează mult imaginația. Pe măsură ce exersează relațiile cauză-efect, copilul învață să le aplice și în viața reală și își dă seama ce comportamente îi pot aduce sancțiuni.
De ce, ce-ar fi dacă, exerciții pentru creier
„De ce”, „ce-ar fi dacă” nu demonstrează doar curiozitatea nestăvilită a copilului, ci și maturizarea gândirii lui. El a ajuns să-și dea seama că fiecare eveniment are o cauză și dorește să știe care este aceasta. La fel, gândește în perspectivă, având în vedere o situație și dorind să afle care sunt urmările ei.
Stimulează acest proces, punând și tu întrebări. Vino și tu cu „de ce”-uri și „ce-ar fi dacă”-uri. Indiferent de ceea ce-ți răspund și cât de mult este implicată imaginația copiilor în elaborarea răspunsului, trebuie să ai în vedere că stimulezi gândirea lor, fiind vorba de un adevărat exercițiu pentru creier.
Foto: Guliver/ Thinkstock
