Tactul se invata. Dar cum?

Relația diplomație (sau tact) – prietenie este destul de complicată și nu este ușor de învățat. Uneori, chiar și adulții au probleme la acest capitol…

După ce merge la grădiniță, prieteniile legate cu copiii sunt un element central în viața puiului tău. Îți vorbește zilnic de prietenii de la grădiniță cei mai buni, despre lucrurile bune și prostioarele pe care le fac împreună, dar, pe lângă ei, îți amintește și de copiii pe care-i exclude, de care nu-i place, pe care nu-i invită sau de care s-a plictisit. „Alex nu este prietenul meu”, este o afirmație care poate să te pună pe gânduri prin felul categoric în care este formulată (totuși, în majoritatea cazurilor situația nu este fără scăpare, așa cum pare la prima vedere, ci poate fi vorba de o supărare temporară, de o preferință momentană pentru un alt copil). Iar dacă scena se petrece în parc, de față cu părinții lui Alex, situația nu este deloc roz: vei începe să-ți ceri scuzele de rigoare, să ceri explicații, să cauți cauza etc. Toate pentru că micuțul tău a făcut o afirmație nu pentru a fi nepoliticos ci pentru că nu stăpânește câteva subtilități de comunicare pe care noi, adulții, le cunoaștem și le folosim mai bine.

Tactul se învață prin observație

Ce ai de făcut, cum îl înveți să fie politicos? Pentru a nu răni sentimentele celor din jur, nu-ți rămâne de făcut decât să fii un model bun pentru copilul tău. Fii atentă la felul în care vorbești cu prietenii tăi când copilul este de față, evită să ai comentarii critice la adresa lor când nu sunt de față (adică să nu bârfești) pentru că micuțul tău este un observator foarte atent.
Încurajează eforturile copilului tău de a-și arăta prietenia și empatia la locul de joacă. În loc să te concentrezi pe incidentele din parc și să le dezbateți în drum spre casă (fiind exemple prețioase de „Așa nu” – atât copilul, părintele, cât și situația în sine), insistă pe faptul că ți-a plăcut cum s-a jucat cu prietenii lui și ce ți-a plăcut cel mai mult (poate un gest frumos, o dovadă de dărnicie din partea lui).
Începând de prin grupa mijlocie este la vârsta la care deja este mai mărișor și se simte mai încrezător. Cât era micuț, și-ar fi dorit să intre în jocurile copiilor mai mari, dar era exclus deoarece era prea mic, iar acum, după ce a crescut, a venit rândul lui să impună reguli, să excludă copii, exact așa cum pățea cu câțiva ani în urmă. De aceea, dacă a exclus un copil din joc și a fost răutăcios cu el, întreabă-l cum s-ar fi simțit dacă cineva nu l-ar fi lăsat nici pe el să se joace sau ar fi avut un comentariu răutăcios la adresa lui.
Foto: Guliver/ Thinkstock