Deși este un moment dificil, care pe multe mame le face să se simtă vinovate că-și lasă puiul în grija altcuiva (fie pentru că merg la serviciu, fie pentru că au nevoie de puțină relaxare), trebuie să știi că acesta constituie o etapă absolut normală, care face parte din dezvoltarea copilului tău. Important este să înțelegi ceea ce simte copilul tău pentru a adopta cele mai potrivite strategii de adaptare.
Cum apare anxietatea de separare
Bebelușii se adaptează destul de bine când sunt îngrijiți de alte persoane decât părinții. Atâta timp cât nevoile lor sunt îndeplinite, cei mai mulți bebeluși care au sub 6 luni se adaptează cu ușurință cu alte persoane.
În perioada 4-7 luni, bebelușul dezvoltă un simț al permanenței obiectelor și învață că lucrurile și oamenii există chiar și atunci când nu îi vede. Același lucru se întâmplă cu un părinte. Când nu te vede, bebelușul își dă seama că ai plecat, dar nu are încă dezvoltat conceptul de timp, astfel încât nu știe dacă sau când te vei întoarce – fie că ești în bucătărie, în dormitor sau la birou.
În perioada 8 luni – 1 an, deși copilul este mai independent, el este și mai copleșit de sentimente de nesiguranță la despărțirea de un părinte. Acesta este momentul în care se dezvoltă anxietatea de separare, iar copilul poate deveni agitat și supărat atunci când tu sau tati încercați să plecați de lângă el. Fie că trebuie să mergi în cealaltă încăpere pentru doar câteva secunde, fie că lași copilul cu cineva pentru o seară sau la grădiniță, el va începe să plângă, se va agăța de tine și va încerca să te oprească să pleci.
Când se manifestă anxietatea de separare
Momentul în care se manifestă anxietatea de separare variază de la copil la copil. Unii copii pot traversa această etapă mai târziu, pe la 18 luni – 2 ani și jumătate. Unii nu-l experimentează deloc. În unele cazuri, în funcție de temperamentul copilului, anxietatea de separare poate dura de la până la anii de școală primară. În cauzl în care anxietatea de separare la un copil mai mărișor interferează cu activitățile lui normale, poate fi vorba de o tulburare de anxietate mai profundă.
Ce simte mama
În această etapă, s-ar putea să încerci sentimente contradictorii. Pe de o parte, te bucuri să știi că micuțul este atașat de tine (dacă mai aveai nevoie de astfel de confirmări), pe de altă parte este posibil să te simți vinovată pentru că-ți lași copilul cu altcineva. Și, pe lângă toate astea, s-ar putea să te simți copleșită de cantitatea de atenție de care copilul tău pare să aibă nevoie din partea ta.
Nu uita că refuzul de a se despărți de tine este semnul că între voi s-a format o legătură solidă. În timp, copilul va învăța că, după ce pleci, te întorci mereu la el și va ajunge să abordeze cu calm aceste situații. Va deveni mai independent, mai sigur pe el și pe relația pe care o are cu tine și cu tati.
Foto: Guliver/ Thinkstock
Sursă: kidshealth.org
