Fie că sunt etichete negative, fie că sunt pozitive, acestea influențează comportamentul copilului și imaginea lui despre sine. Află în ce fel!
Etichete negative
Oricând spui unui copil că este rău, egoist, leneș, gras, nepoliticos, neatent sau orice altceva, îl etichetezi. Și dacă ajunge să creadă acea etichetă, o să înceapă să se comporte ca atare și să creadă că doar atât poate. Ceea ce trebuie să faci este, de fapt, să-i sancționezi comportamentul, nu pe el. Dacă a făcut un lucru nepotrivit (rău, să zicem) nu înseamnă că este un copil rău, ci comportamentul lui a fost problema. De pildă, spune-i „ai făcut un lucru foarte egoist” sau „nu e frumos să împingi lumea”, pentru a separa persoana lui de acțiunea nedorită.
Etichete pozitive
Cu totul altfel stau lucrurile cu etichetele pozitive. Dacă sunt adevărate (și nu exagerate), vor încuraja copilul să se comporte ca atare, pentru a confirma aprecierea primită: va fi atent, grijuliu, curajos etc. Mai mult, sunt cazuri în care etichetarea funcționează chiar și ca încurajare pentru un comportament dorit (încurajarea, cheia succesului, nu-i așa?) : ”Întotdeauna te-am crezut un băiețel curajos” – devine o asigurare a faptului că nu ai renunțat la felul pozitiv în care îl vedeai și că încă nu este târziu să se ridice la înălțimea așteptărilor.
Foto: Guliver/ Thinkstock
Editor: Adina Gruia
